141Căci
Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși
2:12
pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în ţara lor; străinii
se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2Popoarele îi vor lua și-i
vor aduce înapoi la locuinţa lor, și casa lui Israel îi va stăpâni
în ţara Domnului, ca robi și roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4atunci vei cânta
cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:
„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea
a încetat, 5Domnul a frânt toiagul
celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. 7Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8Până și chiparoșii și cedrii din Liban
se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9Locuinţa morţilor
se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. 10Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12Cum
ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui
în cer, îmi voi ridica
scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopţii; 14mă voi sui pe
vârful norilor, voi
fi ca Cel Preaînalt.’ 15Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor
, în adâncimile mormântului! 16Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărăţiile, 17care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara și ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul
37:28
109:13
celor răi. 21Pregătiţi măcelărirea fiilor din
pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăţi!” 22„Eu mă voi ridica împotriva lor”, zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele
și urma
Babilonului, pe fiu
și nepot”, zice Domnul. 23„Voi
face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oștirilor.
Împotriva Asiriei
24Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei. Astfel, jugul
lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.” 26Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27Domnul oștirilor a luat această hotărâre
23:13Ps. 33:11Prov. 19:21
21:30Dan. 4:31,35
. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?
Împotriva filistenilor
28În anul morţii împăratului
Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29„Nu te bucura, ţara filistenilor, că
s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și
rodul lui va fi un balaur zburător. 30Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociţi vor putea să locuiască liniștiţi, dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul
102:16
a întemeiat Sionul și că cei nenorociţi
din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”
Împotriva Moabului
151Prorocie
împotriva Moabului:
„Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul
este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… 2Poporul se
suie la templu și la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate
48:1,37,38Ezec. 7:18
capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate. 3Pe uliţe sunt încinși cu saci, pe
acoperișuri și în pieţe totul geme și se topește plângând. 4Hesbonul și
Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. 5Îmi plânge inima
pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la
Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul
Luhitului și scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. 6Căci apele Nimrim
sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa și nu mai este niciun fir verde. 7De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. 8Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim și urletele lui răsună până la Beer-Elim. 9Apele Dimonului sunt pline de sânge și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu
va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămășiţei din ţară.
161Trimiteţi
miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din
Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului
. 3Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! 4Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. 5Și atunci, un scaun de domnie se
va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un
96:13
98:9
judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. – 6‘Auzim îngâmfarea mândrului
Moab, fudulia și fala lui, trufia
și lăudăroșia lui.’ 7De aceea geme
Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului
, adânc mâhniţi, 8căci câmpiile
Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din
Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud
cu lacrimile mele, Hesbonule
și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10S-a
dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11De aceea îmi plânge sufletul
pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares. 12Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi
, și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” 13Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14Iar acum Domnul vorbește și zice:
„În trei ani, ca
anii unui simbriaș, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, și ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”
