191Prorocie
30
împotriva Egiptului: Iată, Domnul călărește
104:3
pe un nor repede și vine în Egipt. Idolii
Egiptului tremură înaintea Lui și li se îndoaie inima egiptenilor în ei. 2„Voi înarma
pe egipteni unii împotriva altora și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. 3Duhul egiptenilor va pieri din ei și le voi nimici sfatul; atunci vor întreba
pe idoli și pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii și pe ghicitori. 4Voi da Egiptul în
mâinile unui stăpân aspru și un împărat fără milă va stăpâni peste ei”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 5Apele
mării vor seca și râul va seca și se va usca, 6râurile se vor împuţi, canalele
Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7Livezile Nilului de la îmbucătura râului și toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână și vor pieri. 8Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu și cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiaţi. 9Cei ce lucrează inul
dărăcit și cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de rușine, 10stăpânitorii ţării vor fi întristaţi și toţi simbriașii vor fi cu inima amărâtă. 11În adevăr, voievozii Ţoanului
au înnebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: „Noi suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi”? 12Unde
sunt înţelepţii tăi? Să-ţi facă descoperiri dumnezeiești și să spună ce a hotărât Domnul oștirilor împotriva Egiptului. 13Voievozii Ţoanului au înnebunit, voievozii
Nofului s-au înșelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire: 14Domnul a răspândit în mijlocul lui un
duh de ameţeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat și varsă, 15și Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap
, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! 16În ziua aceea, Egiptul va fi
ca o femeie: va tremura și se va teme, văzând mișcarea mâinii Domnului oștirilor, când
o va ridica împotriva lui. 17Chiar și ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oștirilor.
18În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi
limba Canaanului și vor jura pe Domnul oștirilor: una din ele se va numi „Cetatea Nimicirii”19:18 Sau: Cetatea Soarelui.! 19Tot în vremea aceea va
fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului și la hotar va
22:27
fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. 20Acesta va fi pentru Domnul oștirilor un semn și o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, și El le va trimite un mântuitor și un apărător, care să-i izbăvească. 21Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, și egiptenii vor cunoaște pe Domnul în ziua aceea. Vor
aduce jertfe și daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului și le vor împlini. 22Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta și-i va vindeca. 23În aceeași vreme, va
fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt și egiptenii, în Asiria, și egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. 24Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. 25Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea
mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!”
201În anul când a venit Tartan
la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul și l-a luat, 2în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ și i-a zis: „Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse
și scoate-ţi încălţămintea din picioare!” El a făcut așa, a umblat
gol și desculţ. 3Și Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol și desculţ trei ani de zile, ca
semn și înștiinţare pentru Egipt și pentru Etiopia, 4tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinși de război și surghiuniţi, tineri și bătrâni, goi și desculţi și
cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului. 5Atunci
se vor îngrozi și se vor rușina cei ce își puseseră încrederea în Etiopia și se făleau cu Egiptul. 6Și locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră pe care ne bizuiserăm ca să fim ajutaţi și să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’”
211Prorocie asupra pustiei mării:
Cum
înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustie, din ţara înfricoșată. 2O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul
asuprește, pustiitorul pustiește. „Suie-te
, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. 3De aceea mi s-a umplut inima
de neliniște, m-apucă durerile
, ca durerile unei femei când naște. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea
plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5Ei
pun masa, straja veghează, și ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!” 6Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” 7El
a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile, și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. 8Apoi a strigat ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de
pază și stăteam de strajă în toate nopţile. 9Și iată că a venit călărime și călăreţi doi câte doi.” Apoi a luat iarăși cuvântul și a zis: „A
18:2
căzut, a căzut Babilonul și toate
icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” 10O
, poporul meu, care ai fost stropșit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
11Prorocie
asupra Dumei:
Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” 12Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, și este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă și veniţi iarăși!” 13Prorocie
asupra Arabiei:
Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan
! 14Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! 15Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat și dinaintea unei lupte înverșunate. 16Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca
anii unui simbriaș, și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului
. 17Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a spus-o.”