211Prorocie asupra pustiei mării:
Cum
înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustie, din ţara înfricoșată. 2O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul
asuprește, pustiitorul pustiește. „Suie-te
, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. 3De aceea mi s-a umplut inima
de neliniște, m-apucă durerile
, ca durerile unei femei când naște. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea
plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5Ei
pun masa, straja veghează, și ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!” 6Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” 7El
a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile, și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. 8Apoi a strigat ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de
pază și stăteam de strajă în toate nopţile. 9Și iată că a venit călărime și călăreţi doi câte doi.” Apoi a luat iarăși cuvântul și a zis: „A
18:2
căzut, a căzut Babilonul și toate
icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” 10O
, poporul meu, care ai fost stropșit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
11Prorocie
asupra Dumei:
Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” 12Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, și este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă și veniţi iarăși!” 13Prorocie
asupra Arabiei:
Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan
! 14Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! 15Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat și dinaintea unei lupte înverșunate. 16Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca
anii unui simbriaș, și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului
. 17Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a spus-o.”
221Prorocie asupra văii vedeniilor: Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperișuri, 2cetate
gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morţii tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinși de arcași; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: „Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng
9:1
cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!” 5Căci
este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de
2:2
Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună ţipete de durere spre munte. 6Elamul
poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul
dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreţii se înșiruie de bătaie la porţile tale. 8Cele din urmă șanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din
10:17
casa pădurii. 9Vă uitaţi
la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David și opriţi apele iazului de jos. 10Număraţi casele Ierusalimului și le stricaţi, ca să întăriţi zidul. 11Faceţi
o cămară între cele două ziduri pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitaţi spre Cel
ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit. 12Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă
în ziua aceea să plângeţi și să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul
și să vă încingeţi cu sac. 13Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se mănâncă la carne și se bea la vin: „Să
mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” 14Domnul oștirilor mi-a
descoperit și mi-a zis: „Nu
, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.
15Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna
, dregătorul
casei împărătești, și zi-i: 16‘Ce ai tu aici la tine și pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt?’ El își sapă un mormânt
sus pe înălţime, își scobește o locuinţă în stâncă! 17‘Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică
, te va învârti ca pe un ghem. 18Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge pe un pământ întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău! 19Vei fi izgonit din dregătoria ta și te va smulge Domnul din locul tău. 20În ziua aceea’, zice Domnul, ‘voi chema pe robul Meu Eliachim
, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău și voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. 22Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide
el, nimeni nu va închide, și când va închide el, nimeni nu va deschide. 23Îl voi împlânta ca pe un
drug într-un loc tare și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. 24Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât și vasele. 25În ziua aceea’, zice Domnul oștirilor, ‘drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.’”
231Prorocie
47:4Ezec. 26—28Amos 1:9Zah. 9:2,4
împotriva Tirului: Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din
ţara Chitim le-a venit vestea aceasta. 2Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care îl umpleau odată negustorii din Sidon care străbăteau marea! 3Veniturile lui erau grâul Nilului și secerișul râului, aduse pe ape mari, așa că
el era târgul neamurilor. 4Rușinează-te, Sidoane, căci așa vorbește marea, cetăţuia mării: „Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete!” 5Când
vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului 6și vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului! 7Aceasta este cetatea
voastră cea veselă, care avea o obârșie veche și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe. 8Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul
cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voievozi și ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ?” 9Domnul oștirilor a luat această hotărâre, ca să rușineze mândria a tot ce strălucește și să smerească pe toţi cei mari ai pământului. 10Străbate-ţi ţara ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug! 11Domnul Și-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului 12și a zis: „De acum nu
te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci
în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.” 13Iacă pe haldeeni, care nu erau un popor, locuitorii aceștia
ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărătești ale Tirului, le prefac în dărâmături. 14Bociţi-vă
, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită. 15În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar, după șaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca și curvei despre care vorbește cântecul: 16„Ia harpa și străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăși să-și aducă lumea aminte de tine.” 17Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul și se va întoarce iarăși la câștigul lui; va avea
legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului; 18dar câștigul și plata lui vor
fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câștigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului o hrană îmbelșugată și haine strălucite.