Împotriva Tirului
231Prorocie
47:4Ezec. 26—28Amos 1:9Zah. 9:2,4
împotriva Tirului: Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din
ţara Chitim le-a venit vestea aceasta. 2Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care îl umpleau odată negustorii din Sidon care străbăteau marea! 3Veniturile lui erau grâul Nilului și secerișul râului, aduse pe ape mari, așa că
el era târgul neamurilor. 4Rușinează-te, Sidoane, căci așa vorbește marea, cetăţuia mării: „Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete!” 5Când
vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului 6și vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului! 7Aceasta este cetatea
voastră cea veselă, care avea o obârșie veche și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe. 8Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul
cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voievozi și ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ?” 9Domnul oștirilor a luat această hotărâre, ca să rușineze mândria a tot ce strălucește și să smerească pe toţi cei mari ai pământului. 10Străbate-ţi ţara ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug! 11Domnul Și-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului 12și a zis: „De acum nu
te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci
în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.” 13Iacă pe haldeeni, care nu erau un popor, locuitorii aceștia
ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărătești ale Tirului, le prefac în dărâmături. 14Bociţi-vă
, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită. 15În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar, după șaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca și curvei despre care vorbește cântecul: 16„Ia harpa și străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăși să-și aducă lumea aminte de tine.” 17Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul și se va întoarce iarăși la câștigul lui; va avea
legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului; 18dar câștigul și plata lui vor
fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câștigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului o hrană îmbelșugată și haine strălucite.
Iuda pustiit
241Iată, Domnul deșartă ţara și o pustiește, îi răstoarnă faţa și risipește locuitorii; 2cum se întâmplă preotului
, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului
; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3Ţara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5căci ţara
a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6De aceea mănâncă blestemul
ţara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7Mustul
stă trist, via este veștejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. 8A încetat desfătarea timpanelor
16:9
25:10Ezec. 26:13Osea 2:11Apoc. 18:22
, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. 12Numai pustiire a mai rămas în cetate și porţile stau dărâmate. 13Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca
atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
Babilonul nimicit, și Ierusalimul ridicat
14Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, își înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. 15„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudaţi Numele
Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării!” 16De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii
jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17Groaza
, groapa și laţul vin peste tine, locuitor al ţării! 18Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele
de sus și se clatină temeliile
pământului! 19Pământul
se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20pământul se
clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împăraţii
pământului. 22Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniţă, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. 23Luna
va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăţi
pe Muntele
Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.
251Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te
voi înălţa! Laud Numele Tău, căci
ai făcut lucruri minunate; planurile
Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un
morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3De aceea Te slăvesc
popoarele puternice și cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. 4Căci Tu ai fost un loc
de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruinţă ale asupritorilor. 6Domnul
oștirilor pregătește tuturor
popoarelor, pe muntele acesta
, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea
care înfășoară toate neamurile; 8nimicește
21:4
moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge
21:4
lacrimile de pe toate feţele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere
că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim
și să ne bucurăm de mântuirea Lui!” 10Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12El surpă, prăbușește întăriturile înalte
ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în ţărână.
