Iuda pustiit
241Iată, Domnul deșartă ţara și o pustiește, îi răstoarnă faţa și risipește locuitorii; 2cum se întâmplă preotului
, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului
; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3Ţara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5căci ţara
a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6De aceea mănâncă blestemul
ţara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7Mustul
stă trist, via este veștejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. 8A încetat desfătarea timpanelor
16:9
25:10Ezec. 26:13Osea 2:11Apoc. 18:22
, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. 12Numai pustiire a mai rămas în cetate și porţile stau dărâmate. 13Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca
atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
Babilonul nimicit, și Ierusalimul ridicat
14Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, își înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. 15„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudaţi Numele
Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării!” 16De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii
jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17Groaza
, groapa și laţul vin peste tine, locuitor al ţării! 18Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele
de sus și se clatină temeliile
pământului! 19Pământul
se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20pământul se
clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împăraţii
pământului. 22Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniţă, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. 23Luna
va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăţi
pe Muntele
Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.