Iuda pustiit
241Iată, Domnul deșartă ţara și o pustiește, îi răstoarnă faţa și risipește locuitorii; 2cum se întâmplă preotului
, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului
; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3Ţara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5căci ţara
a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6De aceea mănâncă blestemul
ţara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7Mustul
stă trist, via este veștejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. 8A încetat desfătarea timpanelor
16:9
25:10Ezec. 26:13Osea 2:11Apoc. 18:22
, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. 12Numai pustiire a mai rămas în cetate și porţile stau dărâmate. 13Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca
atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
Babilonul nimicit, și Ierusalimul ridicat
14Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, își înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. 15„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudaţi Numele
Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării!” 16De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii
jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17Groaza
, groapa și laţul vin peste tine, locuitor al ţării! 18Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele
de sus și se clatină temeliile
pământului! 19Pământul
se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20pământul se
clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împăraţii
pământului. 22Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniţă, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. 23Luna
va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăţi
pe Muntele
Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.
251Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te
voi înălţa! Laud Numele Tău, căci
ai făcut lucruri minunate; planurile
Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un
morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3De aceea Te slăvesc
popoarele puternice și cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. 4Căci Tu ai fost un loc
de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruinţă ale asupritorilor. 6Domnul
oștirilor pregătește tuturor
popoarelor, pe muntele acesta
, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea
care înfășoară toate neamurile; 8nimicește
21:4
moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge
21:4
lacrimile de pe toate feţele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere
că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim
și să ne bucurăm de mântuirea Lui!” 10Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12El surpă, prăbușește întăriturile înalte
ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în ţărână.
261În ziua
aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea
ca ziduri și întăritură. 2Deschideţi
porţile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci
Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea
îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în ţărână. 6Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiţi. 7Calea
dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea
judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9Sufletul
meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. 10Dacă
ierţi pe cel rău, el totuși nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara
în care domnește neprihănirea și nu caută la măreţia Domnului. 11Doamne, mâna Ta este puternică: ei
n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinaţi; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13Doamne, Dumnezeul nostru, alţi
stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15Înmulţește poporul, Doamne! Înmulţește poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării! 16Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare
; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17Cum se zvârcolește o femeie însărcinată
gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! 18Am zămislit, am simţit dureri și, când să naștem, am născut vânt: ţara nu este mântuită și locuitorii
ei nu sunt născuţi. 19Să învieze dar morţii
Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă
și săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morţi.” 20Du-te, poporul meu, intră
în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te
câteva clipe, până va trece mânia! 21Căci iată, Domnul iese
din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe faţă și nu va mai acoperi uciderile.
