251Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te
voi înălţa! Laud Numele Tău, căci
ai făcut lucruri minunate; planurile
Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un
morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3De aceea Te slăvesc
popoarele puternice și cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. 4Căci Tu ai fost un loc
de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruinţă ale asupritorilor. 6Domnul
oștirilor pregătește tuturor
popoarelor, pe muntele acesta
, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea
care înfășoară toate neamurile; 8nimicește
21:4
moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge
21:4
lacrimile de pe toate feţele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere
că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim
și să ne bucurăm de mântuirea Lui!” 10Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12El surpă, prăbușește întăriturile înalte
ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în ţărână.
261În ziua
aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea
ca ziduri și întăritură. 2Deschideţi
porţile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci
Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea
îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în ţărână. 6Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiţi. 7Calea
dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea
judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9Sufletul
meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. 10Dacă
ierţi pe cel rău, el totuși nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara
în care domnește neprihănirea și nu caută la măreţia Domnului. 11Doamne, mâna Ta este puternică: ei
n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinaţi; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13Doamne, Dumnezeul nostru, alţi
stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15Înmulţește poporul, Doamne! Înmulţește poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării! 16Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare
; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17Cum se zvârcolește o femeie însărcinată
gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! 18Am zămislit, am simţit dureri și, când să naștem, am născut vânt: ţara nu este mântuită și locuitorii
ei nu sunt născuţi. 19Să învieze dar morţii
Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă
și săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morţi.” 20Du-te, poporul meu, intră
în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te
câteva clipe, până va trece mânia! 21Căci iată, Domnul iese
din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe faţă și nu va mai acoperi uciderile.
271În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare și tare leviatanul
, Babilonul, șarpele fugar (Asur), și leviatanul, șarpele inelat (Babel), și va ucide balaurul
de lângă mare (Egiptul). 2În ziua aceea, cântaţi o cântare
asupra viei celei
mai alese: 3„Eu
, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi și noapte, ca să n-o vatăme nimeni. 4N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini
și spini, voi merge la luptă împotriva lor și-i voi arde pe toţi, 5afară numai dacă vor căuta
ocrotirea Mea, vor face
pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” 6În vremurile viitoare, Iacov va
prinde rădăcină, Israel va înflori și va odrăsli și va umple lumea cu roadele lui. 7L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? 8Cu măsură
30:11
46:281 Cor. 10:13
l-ai pedepsit în robie, luându-l
cu suflarea năprasnică a vântului de răsărit. 9Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispășită și iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteei și stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica. 10Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată și părăsită ca pustia. În
ea paște viţelul, în ea se culcă și-i mănâncă ramurile. 11Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără
pricepere, de aceea Cel
ce l-a făcut n-a avut milă de el și Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. 12În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânși unul câte unul, copii ai lui Israel! 13În
ziua aceea, se
va suna cu trâmbiţa cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei și fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului pe muntele cel sfânt, Ierusalim.
