261În ziua
aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea
ca ziduri și întăritură. 2Deschideţi
porţile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci
Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea
îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în ţărână. 6Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiţi. 7Calea
dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea
judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9Sufletul
meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. 10Dacă
ierţi pe cel rău, el totuși nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara
în care domnește neprihănirea și nu caută la măreţia Domnului. 11Doamne, mâna Ta este puternică: ei
n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinaţi; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13Doamne, Dumnezeul nostru, alţi
stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15Înmulţește poporul, Doamne! Înmulţește poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării! 16Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare
; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17Cum se zvârcolește o femeie însărcinată
gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! 18Am zămislit, am simţit dureri și, când să naștem, am născut vânt: ţara nu este mântuită și locuitorii
ei nu sunt născuţi. 19Să învieze dar morţii
Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă
și săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morţi.” 20Du-te, poporul meu, intră
în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te
câteva clipe, până va trece mânia! 21Căci iată, Domnul iese
din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe faţă și nu va mai acoperi uciderile.