Israel să se încreadă în Domnul
411„Tăceţi
, ostroave, și ascultaţi-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2Cine a ridicat de la
răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune
neamuri și împăraţi? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt? 3El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4Cine
a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel
dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. 5Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6Se
ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7Lemnarul
îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și ţintuiește idolul în cuie ca
să nu se clatine. 8Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales
10:15
14:2Ps. 135:444:1
, sămânţa lui Avraam, prietenul
Meu, 9tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’, 10nu
te teme, căci
Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. 11Iată, înfruntaţi și acoperiţi de rușine
vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi și vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. 12Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. 13Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ţi zic: ‘Nu
te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! 14Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15Iată, te fac
o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii și vei face dealurile ca pleava. 16Le vei vântura
și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17Cei nenorociţi și cei lipsiţi caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18Voi face să izvorască râuri
pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia
în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; 19voi sădi cedri, salcâmi, mirţi și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, 20ca
să vadă cu toţii și să știe, să priceapă și să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. 21Apăraţi-vă pricina”, zice Domnul, „arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22„Să le arate
și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiţi-ne viitorul. 23Spuneţi-ne
ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteţi dumnezei, faceţi
măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toţii. 24Iată că nu sunteţi
nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă
Numele Meu; trece
peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26Cine
a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27Eu
, Cel dintâi, am zis
Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de vești bune!’ 28Căci
Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29Iată
că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!