401„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!”, zice Dumnezeul vostru. 2„Vorbiţi bine Ierusalimului și strigaţi-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci
a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” 3Un glas
strigă: „Pregătiţi
în pustie calea Domnului, neteziţi
în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4Orice vale să fie înălţată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă
în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! 5Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” 6Un glas zice: „Strigă!” Și eu am răspuns: „Ce să strig?” „Orice
102:11
103:15Iac. 1:101 Pet. 1:24
făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul
Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: 8iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul
Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme și spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu braţul
Lui. Iată că plata
este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. 11El Își va paște
turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.
12Cine
a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul și dealurile, cu cumpăna? 13Cine
36:22,23Rom. 11:341 Cor. 2:16
a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii? 15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17Toate neamurile sunt ca o nimica
înaintea Lui, nu sunt decât
nimicnicie și deșertăciune. 18Cu cine voiţi să asemănaţi
pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veţi asemăna? 19Meșterul
toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănţișoare de argint. 20Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca
să facă un idol care să nu se clatine. 21Nu
știţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? 22El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde
51:13Ier. 10:12
cerurile ca o maramă subţire și le lăţește ca un cort, ca să locuiască în el. 23El preface într-o nimica pe voievozi
și face o nimica din judecătorii pământului. 24De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie. 25„Cu
cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?”, zice Cel Sfânt. 26Ridicaţi-vă ochii în sus și priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă
pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește. 27Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? 28Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea
Lui nu poate fi pătrunsă. 29El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc
puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
411„Tăceţi
, ostroave, și ascultaţi-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2Cine a ridicat de la
răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune
neamuri și împăraţi? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt? 3El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4Cine
a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel
dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. 5Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6Se
ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7Lemnarul
îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și ţintuiește idolul în cuie ca
să nu se clatine. 8Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales
10:15
14:2Ps. 135:444:1
, sămânţa lui Avraam, prietenul
Meu, 9tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’, 10nu
te teme, căci
Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. 11Iată, înfruntaţi și acoperiţi de rușine
vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi și vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. 12Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. 13Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ţi zic: ‘Nu
te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! 14Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15Iată, te fac
o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii și vei face dealurile ca pleava. 16Le vei vântura
și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17Cei nenorociţi și cei lipsiţi caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18Voi face să izvorască râuri
pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia
în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; 19voi sădi cedri, salcâmi, mirţi și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, 20ca
să vadă cu toţii și să știe, să priceapă și să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. 21Apăraţi-vă pricina”, zice Domnul, „arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22„Să le arate
și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiţi-ne viitorul. 23Spuneţi-ne
ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteţi dumnezei, faceţi
măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toţii. 24Iată că nu sunteţi
nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă
Numele Meu; trece
peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26Cine
a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27Eu
, Cel dintâi, am zis
Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de vești bune!’ 28Căci
Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29Iată
că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!
421Iată Robul
Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere
17:5Efes. 1:6
sufletul Meu. Am pus
Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe uliţe. 3Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele
vor nădăjdui în Legea Lui.” 5Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care
a făcut cerurile și le-a întins, care
a întins pământul și cele de pe el, care
a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: 6„Eu
, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și
Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina
neamurilor, 7să deschizi
ochii orbilor, să scoţi
din temniţă pe cei legaţi și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric
. 8Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava
Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” 10Cântaţi
40:3
98:1
Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi
, care mergeţi pe mare și cei ce locuiţi în ea, ostroave și locuitorii lor! 11Pustia și cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! 12Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave! 13Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalţă glasul
, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. 14„Am tăcut multă vreme”, zice Domnul, „am tăcut și M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla. 15Voi pustii munţi și dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca. 16Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17Vor da înapoi
45:16
, vor fi acoperiţi de rușine cei ce se încred în idoli ciopliţi și zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noștri!’ 18Ascultaţi, surzilor, priviţi și vedeţi, orbilor! 19Cine
este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? 20Ai văzut multe, dar
n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.” 21Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată. 22Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peșteri și înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!” 23Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui. 25De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins
din toate părţile și
n-a înţeles; l-a ars și n-a luat seama.