561Așa vorbește Domnul: „Păziţi ce este drept și faceţi ce este bine, căci
mântuirea Mea este aproape să vină și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind
Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă niciun rău!” 3Străinul
10:1,2,34
17:4
18:71 Pet. 1:1
care se alipește de Domnul să nu zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” și famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!” 4Căci așa vorbește Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, 5le voi da
în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc
și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. 6Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu 7îi voi aduce
la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot
și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci
Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru
toate popoarele.” 8Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care
strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi
2:14-16
mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.”
Mustrări și mângâieri
9Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate
fiarele din pădure! 10Toţi păzitorii lui sunt orbi
23:16
, fără pricepere; toţi
sunt niște câini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi și le place să doarmă. 11Totuși sunt niște câini
lacomi, care nu se mai satură
. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toţi își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere. 12„Veniţi”, zic ei, „am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine
vom face tot ca azi, ba încă și mai rău!”
571Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii
de bine, și
nimeni nu ia aminte că din pricina57:1 Sau: înaintea nenorocirii. răutăţii este luat cel neprihănit. 2El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul
lui. 3„Dar voi apropiaţi-vă încoace, fii
ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului și a curvei! 4De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg și scoateţi limba? Nu sunteţi voi niște copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii, 5care se încălzește pentru idoli sub
17:10Ier. 2:20
orice copac verde, care
20:22 Împ. 10:3
23:10Ier. 7:31Ezec. 16:20
20:26
înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta? 7Pe un munte
înalt și ridicat îţi faci culcușul
; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8Îţi pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea și te sui în pat, îţi lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îţi place
23:2-20
legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9Te duci
la împărat cu untdelemn, îţi înmulţești miresmele, îţi trimiţi solii departe și te pleci până la Locuinţa morţilor. 10Obosești mergând și
nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11Și de
cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte și nu ţi-a păsat de Mine? Și Eu
tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, și faptele tale nu-ţi vor folosi! 13Și atunci să strigi și să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni ţara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” 14Și El zice: „Croiţi
, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!” 15Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veșnică și al cărui Nume
este sfânt: „Eu
locuiesc în locuri înalte și în sfinţenie, dar sunt cu
51:17
138:6
omul zdrobit și smerit, ca
să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16Nu
103:9Mica 7:18
vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care
le-am făcut. 17Din pricina păcatului lăcomiei
lui M-am
mâniat și l-am lovit, M-am
ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18I-am văzut căile, și totuși îl voi
tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng
împreună cu el. 19Voi pune lauda
pe buze: Pace, pace celui
de departe și celui de aproape!”, zice Domnul. „Da
, Eu îl voi tămădui! 20Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21Cei răi n-au pace
”, zice Dumnezeul meu.
Adevăratul post
581„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3‘La
ce ne folosește să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim
23:27
sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că”, zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre și asupriţi pe simbriașii voștri. 4Iată
, postiţi ca să vă ciorovăiţi și să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5Oare acesta
este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o
zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să
se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile
robiei, dă
drumul celor asupriţi și rupe orice fel de jug; 7împarte-ţi pâinea
cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă
vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului
tău! 8Atunci
lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte și slava
Domnului te va însoţi. 9Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul și vorbele
de ocară, 10dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! 11Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12Ai tăi vor
zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face ţara cu putinţă de locuit. 13Dacă îţi vei
opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14atunci
te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui
33:29
pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci
gura Domnului a vorbit.
