Via Domnului
51Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via
Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre și a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde
că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3„Acum dar”, zice Domnul, „locuitori ai Ierusalimului și bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi
voi între Mine și via Mea! 4Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni? 5Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa
zidul, ca să fie călcată în picioare; 6o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată; spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea.” 7Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare! 8Vai de cei ce înșiră casă
lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuiesc în mijlocul ţării! 9Iată
ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai fi locuite. 10Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat
și un omer de sămânţă nu va da decât o efă.” 11Vai
de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare și șed până noaptea târziu și se înfierbântă de vin! 12Harpa
și alăuta, timpanul, flautul și vinul le înveselesc ospeţele, dar nu iau seama la lucrarea
Domnului și nu văd lucrul mâinilor Lui. 13De aceea
, poporul meu va fi dus pe neașteptate
în robie; boierimea lui va muri de foame și gloata lui se va usca de sete. 14De aceea își și deschide Locuinţa morţilor gura și își lărgește peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreţia și bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă și veselă. 15Și astfel, cei mici vor fi doborâţi
, cei mari vor fi smeriţi și privirile trufașe vor fi plecate. 16Dar Domnul oștirilor va fi înălţat prin judecată și Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate. 17Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor și păstorii pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaţilor
. 18Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruţe 19și zic
: „Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel și să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaștem!” 20Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă și dulceaţa, în loc de amărăciune! 21Vai de cei ce se socotesc înţelepţi
12:16
și se cred pricepuţi! 22Vai
de cei tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari, 23care scot
24:24
cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovaţi! 24De aceea, cum
mistuie o limbă de foc miriștea și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa ca putregaiul le va fi rădăcina
lor și floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor și au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25De
aceea Se și aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Își întinde mâna împotriva lui și-l lovește de se
zguduie munţii și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu
toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este încă întinsă. 26El
ridică un steag popoarelor îndepărtate și le fluieră
de la un capăt
al pământului: și iată-le, vin
repede și ușor. 27Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul
de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte. 28Săgeţile
lor sunt ascuţite și toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene și roţile carelor lor parcă sunt un vârtej. 29Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se
la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.
Isaia în slujbă
61În anul morţii împăratului
Ozia, am văzut
pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau faţa, cu două își acopereau
picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt
, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot
pământul este plin de mărirea Lui!” 4Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa
s-a umplut de fum. 5Atunci
6:30Jud. 6:22
13:22Ier. 1:6
am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” 6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar
. 7Mi-a atins
gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi
3:22
11:7
?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi
, și nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, și nu veţi pricepe!’ 10Împietrește inima
acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii, ca
să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit.” 11Și eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până
când vor rămâne cetăţile pustii și lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case și ţara va fi pustiită de tot; 12până va îndepărta Domnul
pe oameni și ţara va ajunge o mare pustie. 13Și chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot așa o sămânţă
sfântă se va naște iarăși din poporul acesta.”
Prorocie împotriva lui Israel și a Asiriei
71S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz
, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. 2Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim”, a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. 3Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub
, la capătul canalului
de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, 4și spune-i: ‘Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia! 5Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel!» 7Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Așa
ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. 8Căci
Damascul va fi capitala Siriei și Reţin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. 9Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă
nu credeţi, nu veţi sta în picioare.»’” 10Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis: 11„Cere
un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus!” 12Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” 13Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi și pe a Dumnezeului meu? 14De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara
va rămâne însărcinată, va naște un
fiu și-i va pune numele Emanuel
(Dumnezeu este cu noi). 15El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16Dar
, înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, ţara de ai cărei doi
16:9
împăraţi te temi tu va fi pustiită. 17Domnul
va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a
despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).’ 18În ziua aceea, Domnul va șuiera
muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din ţara Asiriei; 19ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile
stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile. 20În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici
luat cu chirie de dincolo de râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi 22și vor da un așa belșug de lapte, încât vor mânca smântână, căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. 23În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va
fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24vor intra acolo cu săgeţi și cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini și spini. 25Și toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și îi vor bătători oile.”
