Venirea mântuirii
621De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. 2Atunci neamurile vor vedea
mântuirea ta și toţi împăraţii, slava ta și-ţi
vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. 3Vei fi o cunună
strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. 4Nu
te vor mai numi ‘Părăsită’
, și nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu
, ci te vor numi ‘Plăcerea Mea este în ea’ și ţara ta o vor numi Beula (Măritată), căci Domnul Își pune plăcerea în tine și ţara ta se va mărita iarăși. 5Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine și, cum se bucură mirele de mireasa lui, așa
se va bucura Dumnezeul tău de tine.” 6Pe zidurile tale, Ierusalime, am
33:7
pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! 7Și nu-I daţi răgaz până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o
laudă pe pământ. 8Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe braţul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da
grâul tău hrană vrăjmașilor tăi și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. 9Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în
14:23,26
16:11,14
curţile Locașului Meu celui Sfânt.” 10Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi
o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare! 11Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: „Spuneţi
fiicei Sionului: ‘Iată
, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui.’” 12Ei vor fi numiţi „Popor sfânt, Răscumpăraţi ai Domnului”. Iar pe tine te vor numi „Cetate căutată și nepărăsită”
.
O zi de răzbunare
631„Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea și am putere să izbăvesc!” – 2„Dar pentru ce Îţi sunt hainele roșii
și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?” – 3„Eu singur
19:15
am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a ţâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. 4Căci în inima Mea era o zi de răzbunare
și venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. 5Mă uitam împrejur
, și nu era nimeni
să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul
Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit! 6Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am
îmbătat în urgia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ.”
Rugăciunea poporului
7Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăţia dragostei Lui. 8El a zis: „Negreșit, ei sunt poporul Meu, niște copii care nu vor fi necredincioși!” Și astfel El S-a făcut Mântuitorul lor. 9În toate necazurile
lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul
23:20,21
33:14Mal. 3:1Fapte 12:11
care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea
și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit
32:11,12
și i-a purtat în zilele din vechime. 10Dar ei au fost neascultători
95:9
și au întristat
pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut
vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare
32:11,12Num. 14:13Ier. 2:6
, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea
în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; 12care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel
slăvit, care despica
apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic, 13care îi călăuzea
prin valuri ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?” 14Ca fiara care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca
să-Ţi faci un Nume plin de slavă! 15Privește
din cer și vezi, din locuinţa
Ta cea sfântă și slăvită: Unde sunt râvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale
și îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine! 16Totuși
Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu
ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem, dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie Te numești Mântuitorul nostru. 17Pentru ce, Doamne, ne lași
să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești
inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te
, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moștenirii Tale! 18Poporul Tău cel
26:19Dan. 8:24
sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; vrăjmașii noștri
au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. 19Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…
641O, de ai despica
cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munţii
înaintea Ta, 2ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3Când ai făcut
minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munţii s-au zguduit înaintea Ta, 4cum niciodată
nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea
, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte
de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am
păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiţi? 6Toţi am ajuns ca niște necuraţi și toate faptele noastre bune
sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi
ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7Nu este nimeni
care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8Dar
, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul
, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea
mâinilor Tale. 9Nu Te mânia
79:8
prea mult, Doamne, și nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toţi suntem
poporul Tău! 10Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul
, o pustietate! 11Casa noastră
cea sfântă și slăvită, în care părinţii noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump
a fost pustiit. 12După toate acestea, Te vei opri
Tu, Doamne? Vei tăcea
Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?
