Prorocie împotriva lui Israel și a Asiriei
71S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz
, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. 2Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim”, a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. 3Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub
, la capătul canalului
de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, 4și spune-i: ‘Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia! 5Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel!» 7Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Așa
ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. 8Căci
Damascul va fi capitala Siriei și Reţin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. 9Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă
nu credeţi, nu veţi sta în picioare.»’” 10Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis: 11„Cere
un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus!” 12Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” 13Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi și pe a Dumnezeului meu? 14De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara
va rămâne însărcinată, va naște un
fiu și-i va pune numele Emanuel
(Dumnezeu este cu noi). 15El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16Dar
, înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, ţara de ai cărei doi
16:9
împăraţi te temi tu va fi pustiită. 17Domnul
va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a
despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).’ 18În ziua aceea, Domnul va șuiera
muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din ţara Asiriei; 19ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile
stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile. 20În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici
luat cu chirie de dincolo de râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi 22și vor da un așa belșug de lapte, încât vor mânca smântână, căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. 23În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va
fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24vor intra acolo cu săgeţi și cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini și spini. 25Și toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și îi vor bătători oile.”
Prăbușirea Siriei și a lui Israel
81Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare și scrie
pe ea așa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii!’” 2Am luat cu mine niște martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie
și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit și a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește de prădează, aruncă-te asupra prăzii), 4căci
, înainte ca să știe copilul să spună: ‘tată’ și ‘mamă’, se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile
16:9
Damascului și prada Samariei.” 5Domnul mi-a vorbit iarăși și mi-a zis: 6„Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe
, care curg lin, și s-a bucurat de
Reţin și de fiul lui Remalia, 7iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale râului (Eufrat), adică pe împăratul
Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui și se va vărsa peste malurile lui; 8va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va
ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele
!” 9„Scoateţi strigăte
de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. 10Faceţi la planuri
cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci
vor fi fără urmări! Căci
Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” 11Așa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui și m-a înștiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: 12„Nu numiţi uneltire tot ce numește poporul
acesta uneltire și
nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! 13Sfinţiţi însă pe
Domnul oștirilor. De El
să vă temeţi și să vă înfricoșaţi. 14Și atunci El
va fi un locaș sfânt, dar și o piatră
de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15Mulţi se
11:25
vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laţ și vor fi prinși.” – 16„Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire între ucenicii Mei!” 17Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde
Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea
. 18Iată
, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem
niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului. 19Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi
pe cei ce cheamă morţii și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc
și bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe
cei morţi pentru cei vii? 20La
lege și la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu
vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21El va pribegi prin ţară apăsat și flămând și, când îi va fi foame, se va mânia și va huli
pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi, fie că va ridica ochii în sus, 22fie că se va
uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric
beznă.
91Totuși întunericul
nu va împărăţi veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile
trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon și ţara lui Neftali, în
vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2Poporul
care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. 3Tu înmulţești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se veselește la
împărţirea prăzii. 4Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul
care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian
. 5Căci orice încălţăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor
fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6Căci
un Copil ni S-a născut, un Fiu
ni s-a dat și domnia
va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat
, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor, Domn
al păcii. 7El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără
sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăţiei lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna
Domnului oștirilor.
Împotriva lui Israel
8Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov, cuvânt care cade asupra lui Israel. 9Tot poporul va avea cunoștinţă de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare: 10„Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” 11De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Reţin și va stârni pe vrăjmașii lor: 12pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu
toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 13Căci nici poporul
nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor. 14De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia într-o
singură zi. 15(Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) 16Cei ce povăţuiesc
pe poporul acesta îl duc în rătăcire și cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. 17De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii
lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toţi
sunt niște nelegiuiţi și niște răi și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate
acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 18Căci răutatea arde
ca un foc, care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. 19De mânia Domnului oștirilor, ţara parcă ar fi aprinsă
și poporul este ca ars de foc; nimeni
nu cruţă pe fratele său, 20fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și
nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare
carnea braţului său: 21Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase și amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate
acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.
