Prăbușirea Siriei și a lui Israel
81Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare și scrie
pe ea așa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii!’” 2Am luat cu mine niște martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie
și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit și a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește de prădează, aruncă-te asupra prăzii), 4căci
, înainte ca să știe copilul să spună: ‘tată’ și ‘mamă’, se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile
16:9
Damascului și prada Samariei.” 5Domnul mi-a vorbit iarăși și mi-a zis: 6„Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe
, care curg lin, și s-a bucurat de
Reţin și de fiul lui Remalia, 7iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale râului (Eufrat), adică pe împăratul
Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui și se va vărsa peste malurile lui; 8va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va
ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele
!” 9„Scoateţi strigăte
de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. 10Faceţi la planuri
cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci
vor fi fără urmări! Căci
Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” 11Așa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui și m-a înștiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: 12„Nu numiţi uneltire tot ce numește poporul
acesta uneltire și
nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! 13Sfinţiţi însă pe
Domnul oștirilor. De El
să vă temeţi și să vă înfricoșaţi. 14Și atunci El
va fi un locaș sfânt, dar și o piatră
de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15Mulţi se
11:25
vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laţ și vor fi prinși.” – 16„Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire între ucenicii Mei!” 17Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde
Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea
. 18Iată
, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem
niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului. 19Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi
pe cei ce cheamă morţii și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc
și bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe
cei morţi pentru cei vii? 20La
lege și la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu
vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21El va pribegi prin ţară apăsat și flămând și, când îi va fi foame, se va mânia și va huli
pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi, fie că va ridica ochii în sus, 22fie că se va
uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric
beznă.
91Totuși întunericul
nu va împărăţi veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile
trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon și ţara lui Neftali, în
vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2Poporul
care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. 3Tu înmulţești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se veselește la
împărţirea prăzii. 4Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul
care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian
. 5Căci orice încălţăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor
fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6Căci
un Copil ni S-a născut, un Fiu
ni s-a dat și domnia
va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat
, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor, Domn
al păcii. 7El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără
sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăţiei lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna
Domnului oștirilor.
Împotriva lui Israel
8Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov, cuvânt care cade asupra lui Israel. 9Tot poporul va avea cunoștinţă de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare: 10„Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” 11De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Reţin și va stârni pe vrăjmașii lor: 12pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu
toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 13Căci nici poporul
nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor. 14De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia într-o
singură zi. 15(Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) 16Cei ce povăţuiesc
pe poporul acesta îl duc în rătăcire și cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. 17De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii
lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toţi
sunt niște nelegiuiţi și niște răi și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate
acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 18Căci răutatea arde
ca un foc, care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. 19De mânia Domnului oștirilor, ţara parcă ar fi aprinsă
și poporul este ca ars de foc; nimeni
nu cruţă pe fratele său, 20fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și
nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare
carnea braţului său: 21Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase și amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate
acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.
101Vai de cei ce rostesc
94:20
hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, 2ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! 3„Ce
veţi face voi în ziua pedepsei
și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor și unde vă veţi lăsa bogăţia?” 4Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinși în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu
toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.
Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia
5„Vai de asirian”, zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul
urgiei Mele! 6I-am dat drumul împotriva unui neam
nelegiuit, l-am trimis
împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. 7Dar
el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8Căci
19:10
el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? 9Nu s-a întâmplat cu Calno
la fel ca
și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca
Damascului? 10După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), 11cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’” 12Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe
muntele Sionului și la Ierusalim, „voi
pedepsi”, zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semeţe, 13căci
el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14am pus mâna
pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ 15Se fălește
oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!” 16De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii
lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care
va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi. 18Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor
lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. 19Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi și un copil le-ar putea scrie numărul. 20În ziua aceea, rămășiţa lui Israel și cei scăpaţi din casa lui Iacov nu
se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21O rămășiţă
, rămășiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22Chiar
dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai
o rămășiţă se va întoarce, căci nimicirea
este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23Și
nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara. 24Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu
te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii
. 25Dar
, peste puţină vreme, pedeapsa
va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.” 26Domnul oștirilor va învârti biciul
împotriva lui, cum a lovit pe Madian
la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul
o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27În ziua aceea, se
va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime
. 28El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. 29Trec trecătoarea
, se culcă la Gheba
; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30Ridică-ţi glasul, fiica
Galimului! Ia seama, Lais
! Vai
de tine, Anatot! 31Madmena
se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32Încă o zi de oprire la
22:19Neem. 11:32
Nob, și ameninţă
cu mâna lui muntele fiicei
Sionului, dealul Ierusalimului. 33Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei
mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. 34Dă jos cu fierul crângul pădurii și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.
