Uneltirea lui Abimelec
91Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la fraţii
mamei lui, și iată cum le-a vorbit atât lor, cât și la toată familia casei tatălui mamei sale: 2„Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ‘Este mai bine pentru voi ca șaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste
voi sau un singur om să stăpânească peste voi?’ Și aduceţi-vă aminte că eu sunt os
din oasele voastre și carne din carnea voastră.” 3Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, și inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci își ziceau: „El este frate
cu noi.” 4I-au dat șaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit
. Abimelec a cumpărat cu ei pe niște oameni fără căpătâi
și neastâmpăraţi, care au mers după el. 5A venit în casa tatălui său la Ofra
și a ucis
pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. 6Toţi locuitorii din Sihem și toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă și au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.
Pilda lui Iotam
7Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim
27:12Ios. 8:33Ioan 4:20
și iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte! 8Copacii
au plecat să ungă un împărat și să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ‘Împărăţește
peste noi!’ 9Dar măslinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care
îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu și a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 10Și copacii au zis smochinului: ‘Vino tu de împărăţește peste noi!’ 11Dar smochinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea și rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 12Și copacii au zis viţei: ‘Vino tu și domnește peste noi!’ 13Dar viţa le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu vinul, care înveselește
pe Dumnezeu și pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 14Atunci, toţi copacii au zis spinului: ‘Vino tu și împărăţește peste noi!’ 15Și spinul a răspuns copacilor: ‘Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi și adăpostiţi-vă sub
umbra mea; altfel, să iasă un foc
din spin și să mistuie
37:24Ezec. 31:3
cedrii Libanului.’ 16Acum, oare cu adevărat și cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcând împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal și de casa lui? V-aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba
pe care v-a făcut-o? 17Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a pus viaţa în primejdie și v-a izbăvit din mâna lui Madian, 18și voi v-aţi
ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră și aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. 19Dacă în adevăr și cu toată curăţia v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal și casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria
voastră și voi să fiţi bucuria lui! 20Dacă nu, să iasă un foc
din Abimelec și să mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo; și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo și să mistuie pe Abimelec!” 21Iotam s-a dat în lături și a luat-o la fugă; s-a dus la Beer
, unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Sfârșitul rușinos al lui Abimelec
22Abimelec stăpânise trei ani peste Israel. 23Atunci, Dumnezeu
18:9,101 Împ. 12:15
22:222 Cron. 10:15
18:19Is. 19:2,14
a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, și locuitorii Sihemului au fost necredincioși
lui Abimelec, 24pentru ca
și cruzimea săvârșită cu cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-și ia pedeapsa și sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, și asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi. 25Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munţilor, niște oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei pe drum. Și lucrul acesta a fost adus la cunoștinţa lui Abimelec. 26Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi și au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! 27Au ieșit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii și au început să se veselească; au intrat în casa
dumnezeului lor, au mâncat și au băut și au blestemat pe Abimelec. 28Și Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine
este Abimelec și cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal și nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor
, tatăl lui Sihem! De ce să slujim lui Abimelec? 29O, dacă
aș fi eu stăpânul acestui popor, aș răsturna pe Abimelec.” Și despre Abimelec zicea: „Strânge-ţi oștirea și ieși!” 30Zebul, cârmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mânie. 31A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și fraţii lui au venit la Sihem și au răsculat cetatea împotriva ta. 32Acum, pleacă noaptea, tu și poporul care este cu tine, și stai la pândă în câmp. 33Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Și când Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.” 34Abimelec și tot poporul care era cu el au plecat noaptea și s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete. 35Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec și tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă. 36Gaal a zărit poporul și a zis lui Zebul: „Iată un popor care se coboară din vârful munţilor.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.” 37Gaal, luând iarăși cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării și o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” 38Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura cu care
ziceai: ‘Cine este Abimelec, ca să-i slujim?’ Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum și luptă-te cu el!” 39Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului și s-a luptat cu Abimelec. 40Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui și mulţi oameni au căzut morţi până la intrarea porţii. 41Abimelec s-a oprit la Aruma. Și Zebul a izgonit pe Gaal și pe fraţii lui, care n-au putut să rămână la Sihem. 42A doua zi, poporul a ieșit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de știre, 43și-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi și s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieșea din cetate, s-a sculat împotriva lor și i-a bătut. 44Abimelec și cetele care erau cu el au pornit înainte și s-au așezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp și i-au bătut. 45Abimelec a bătut cetatea toată ziua, a luat-o
și a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat
cetatea până la temelie și a presărat sare peste ea. 46La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetăţuia casei dumnezeului
Berit. 47S-a dat de știre lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au strâns acolo. 48Atunci, Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon
, el și tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o și a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă și faceţi și voi ca mine.” 49Și au tăiat fiecare câte o ramură și au mers după Abimelec; au așezat ramurile lângă cetăţuie și i-au dat foc, ei și celor ce se aflau în ea. Așa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi și femei. 50Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul și l-a luat. 51În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi și femei; au încuiat ușile după ei și s-au suit pe acoperișul turnului. 52Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc. 53Atunci, o femeie a aruncat
o piatră de râșniţă pe capul lui Abimelec și i-a sfărâmat ţeasta capului. 54Îndată, el
a chemat pe tânărul care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ţi sabia și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ‘L-a omorât o femeie.’” Tânărul l-a străpuns cu sabia și a murit. 55Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56Astfel
a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigând pe cei șaptezeci de fraţi ai lui, 57și Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul
lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
Tola și Iair, judecători în Israel
101După Abimelec, s-a sculat
Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Șamir, în muntele lui Efraim. 2Tola a fost judecător în Israel douăzeci și trei de ani, apoi a murit și a fost îngropat la Șamir. 3După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci și doi de ani. 4El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci
de mânji de măgari și stăpâneau treizeci de cetăţi, numite
și azi cetăţile lui Iair și așezate în ţara Galaadului. 5Și Iair a murit și a fost îngropat la Camon.
Filistenii și amoniţii apasă pe Israel
6Copiii
lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului; au
slujit baalilor și astarteelor, dumnezeilor
Siriei, dumnezeilor Sidonului
, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor și au părăsit pe Domnul și nu I-au mai slujit. 7Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut
în mâinile filistenilor și în mâinile fiilor lui Amon. 8Ei au apăsat și au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, și anume pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor în Galaad. 9Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată și împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin și împotriva casei lui Efraim. Și Israel era într-o mare strâmtorare. 10Copiii
lui Israel au strigat către Domnul și au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru și am slujit baalilor.” 11Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit
Eu de egipteni, de amoriţi
, de fiii lui Amon
și de filisteni
? 12Și când v-au apăsat
sidoniţii
, Amalec
și Maon și aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? 13Dar voi M-aţi părăsit
și aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. 14Duceţi-vă și chemaţi
pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!” 15Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne
ce-Ţi va plăcea. Numai izbăvește-ne astăzi!” 16Și au
15:8Ier. 18:7,8
scos dumnezeii străini din mijlocul lor și au slujit Domnului. El S-a îndurat
de suferinţele lui Israel. 17Fiii lui Amon s-au strâns și au tăbărât în Galaad, și copiii lui Israel s-au strâns și au tăbărât la
Miţpa. 18Poporul și căpeteniile Galaadului și-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va
fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
Iefta, judecător în Israel
111Iefta
, Galaaditul, era un om viteaz
. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. 2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.” 3Și Iefta a fugit de la fraţii lui și a locuit în ţara Tob. Niște oameni
fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el. 4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. 6Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră și să batem pe fiii lui Amon.” 7Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât
voi și nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum, când sunteţi în strâmtorare?” 8Bătrânii
Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem
la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon și să fii căpetenia
noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” 9Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” 10Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul
să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui.” 11Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie
, și Iefta a spus din nou înaintea
Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.
Înfrângerea amoniţilor
12Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” 13Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că
Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc
și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” 14Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon 15ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel
n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. 16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers
în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades
20:1Deut. 1:46
. 17Atunci, Israel a trimis
soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar
împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la
Cades. 18Apoi a mers prin pustie, a ocolit
ţara Edomului și ţara Moabului și a venit
la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât
22:36
dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19Israel a trimis
soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin
ţara ta până la locul spre care mergem.» 20Dar Sihon
n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. 21Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut
. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau așezaţi în ţara aceasta. 22Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor
, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești ţara? 24Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș
, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul
18:12Ios. 3:10
Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? 25Ești tu mai bun decât Balac
, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon
și în satele din jurul lui, la Aroer
și în satele din jurul lui și în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? 27Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece
lucrul acesta. El să fie astăzi judecător
31:531 Sam. 24:12,15
între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’” 28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
Fiica lui Iefta
29Duhul
Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, și din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30Iefta a făcut o juruinţă
Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31oricine va ieși pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va
2:18
fi închinat Domnului și-l voi
aduce ca ardere-de-tot.” 32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui. 33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre
Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. 34Iefta s-a întors acasă la Miţpa
. Și iată că fiică-sa
i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. 35Cum a văzut-o, el și-a rupt
hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o
juruinţă Domnului și n-o pot
întoarce.” 36Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi
potrivit cu ceea ce ţi-a ieșit din gură, acum, când
Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.” 37Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele.” 38El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munţi. 39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit
cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
