Mica
171Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. 2El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint care ţi s-au luat și pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Și mama sa a zis: „Binecuvântat
să fie fiul meu de Domnul!” 3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicli de argint; și mama sa a zis: „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac
cu el fiului meu un chip cioplit și un chip turnat; și, astfel, ţi-l voi da înapoi.” 4El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama sa a luat
două sute de sicli de argint și a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit și un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. 5Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod
și terafimi
și a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot. 6În vremea aceea
, nu era împărat în Israel. Fiecare
făcea ce-i plăcea. 7Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era levit și locuia pentru o vreme acolo. 8Omul acesta a plecat din cetatea
Betleemul lui Iuda să-și caute o locuinţă potrivită. Urmându-și drumul, a ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica. 9Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda și merg să-mi caut o locuinţă potrivită.” 10Mica i-a zis: „Rămâi la mine; tu să-mi
fii tată
și preot, și eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie și mijloace de trai.” 11Și levitul a intrat la el. S-a hotărât astfel să rămână la omul acesta, care a privit pe tânăr ca pe unul din fiii lui. 12Mica a sfinţit
pe levit, și tânărul acesta i-a slujit ca
preot și a locuit în casa lui. 13Și Mica a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe levitul acesta.”
Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica
181În vremea
aceea, nu era împărat în Israel; și seminţia
daniţilor își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nicio moștenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea
și din Eștaol să iscodească
ţara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă și cercetaţi ţara.” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa
lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?” 4El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi
dă o simbrie și eu îi sunt preot.” 5Ei i-au zis: „Întreabă
pe Dumnezeu
, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.” 6Și preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă
în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.” 7Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais
. Au văzut poporul de acolo trăind
la adăpost, în felul sidoniţilor, liniștit și fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniţi și n-aveau nicio legătură cu alţi oameni. 8S-au întors la fraţii lor în Ţorea
și Eștaol, și fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?” 9„Haidem”
, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut ţara și iată că era foarte bună. Ce staţi
și nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneși și porniţi să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. 10Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără
frică. Ţara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc
unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.” 11Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea și Eștaol încinși cu armele lor de război. 12S-au suit și au tăbărât la Chiriat-Iearim
în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi
Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns până la casa lui
Mica. 14Atunci
, cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais au luat cuvântul și au zis fraţilor lor: „Știţi că în
casele acestea sunt un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.” 15Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16Cei șase
sute de oameni din fiii lui Dan încinși cu armele lor de război stăteau la intrarea porţii. 17Și cei cinci
oameni care se duseseră să iscodească ţara s-au suit și au intrat în casă; au luat chipul
cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei șase sute de oameni încinși cu armele lor de război. 18Când au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” 19Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi
29:9
40:4Prov. 30:32Mica 7:16
mâna la gură și vino cu noi să ne fii părinte
și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii și al unei familii din Israel?” 20Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a unit cu ceata poporului. 21Au pornit iarăși la drum și au plecat punând înaintea lor copiii, vitele și calabalâcurile. 22După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns și au urmărit pe fiii lui Dan. 23Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors și au zis lui Mica: „Ce ai și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” 24El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-aţi luat împreună cu preotul și aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: ‘Ce ai?’” 25Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci, altfel, niște oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră și te vei pierde și pe tine, și pe cei din casa ta.” 26Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a venit acasă.
Cucerirea cetăţii Lais
27Au ridicat dar ce făcuse Mica și au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut
prin ascuţișul sabiei și au ars cetatea. 28Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe
de Sidon și locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob
. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea și au locuit în ea. 29Au numit-o
Dan
15:20
, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. 30Au înălţat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până
pe vremea robirii ţării. 31Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot
timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.
Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin
191Pe vremea când
nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul
lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei și, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. 4Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas noaptea acolo. 5A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă și levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă
; și apoi veţi pleca.” 6Și au șezut de au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăște-te dar să rămâi aici la noapte și să ţi se veselească inima.” 7Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea. 8În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ţi mai întâi inima, te rog, și rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea și sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte și să ţi se veselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum și te vei duce la cortul tău.” 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului
, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșeuaţi și cu ţiitoarea lui. 11Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea
aceasta a iebusiţilor și să rămânem în ea peste noapte.” 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la
Ghibea.” 13A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama
, și să rămânem acolo peste noapte.” 14Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i
primească în casă să rămână peste noapte. 16Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca
câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiţi. 17El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la
Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19Avem însă paie și nutreţ pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20Bătrânul a zis: „Pacea să fie
cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai
să nu rămâi în piaţă peste noapte.” 21L-a
43:24
dus în casa lui și a dat nutreţ măgarilor. Călătorii
și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. 22Pe când se veseleau ei, iată că oamenii
10:9
din cetate, niște fii ai lui Belial
, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate
pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.” 23Stăpânul
casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiţi
mișelia aceasta. 24Iată
că am o fată fecioară și omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le
și faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiţi cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită.” 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul și-a luat ţiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat
cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. 26Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. 27Și dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a
răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui și a
tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel. 30Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă
și vorbiţi!”
