Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica
181În vremea
aceea, nu era împărat în Israel; și seminţia
daniţilor își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nicio moștenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea
și din Eștaol să iscodească
ţara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă și cercetaţi ţara.” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa
lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?” 4El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi
dă o simbrie și eu îi sunt preot.” 5Ei i-au zis: „Întreabă
pe Dumnezeu
, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.” 6Și preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă
în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.” 7Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais
. Au văzut poporul de acolo trăind
la adăpost, în felul sidoniţilor, liniștit și fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniţi și n-aveau nicio legătură cu alţi oameni. 8S-au întors la fraţii lor în Ţorea
și Eștaol, și fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?” 9„Haidem”
, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut ţara și iată că era foarte bună. Ce staţi
și nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneși și porniţi să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. 10Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără
frică. Ţara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc
unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.” 11Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea și Eștaol încinși cu armele lor de război. 12S-au suit și au tăbărât la Chiriat-Iearim
în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi
Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns până la casa lui
Mica. 14Atunci
, cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais au luat cuvântul și au zis fraţilor lor: „Știţi că în
casele acestea sunt un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.” 15Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16Cei șase
sute de oameni din fiii lui Dan încinși cu armele lor de război stăteau la intrarea porţii. 17Și cei cinci
oameni care se duseseră să iscodească ţara s-au suit și au intrat în casă; au luat chipul
cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei șase sute de oameni încinși cu armele lor de război. 18Când au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” 19Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi
29:9
40:4Prov. 30:32Mica 7:16
mâna la gură și vino cu noi să ne fii părinte
și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii și al unei familii din Israel?” 20Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a unit cu ceata poporului. 21Au pornit iarăși la drum și au plecat punând înaintea lor copiii, vitele și calabalâcurile. 22După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns și au urmărit pe fiii lui Dan. 23Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors și au zis lui Mica: „Ce ai și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” 24El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-aţi luat împreună cu preotul și aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: ‘Ce ai?’” 25Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci, altfel, niște oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră și te vei pierde și pe tine, și pe cei din casa ta.” 26Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a venit acasă.
Cucerirea cetăţii Lais
27Au ridicat dar ce făcuse Mica și au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut
prin ascuţișul sabiei și au ars cetatea. 28Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe
de Sidon și locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob
. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea și au locuit în ea. 29Au numit-o
Dan
15:20
, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. 30Au înălţat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până
pe vremea robirii ţării. 31Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot
timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.
Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin
191Pe vremea când
nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul
lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei și, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. 4Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas noaptea acolo. 5A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă și levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă
; și apoi veţi pleca.” 6Și au șezut de au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăște-te dar să rămâi aici la noapte și să ţi se veselească inima.” 7Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea. 8În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ţi mai întâi inima, te rog, și rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea și sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte și să ţi se veselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum și te vei duce la cortul tău.” 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului
, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșeuaţi și cu ţiitoarea lui. 11Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea
aceasta a iebusiţilor și să rămânem în ea peste noapte.” 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la
Ghibea.” 13A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama
, și să rămânem acolo peste noapte.” 14Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i
primească în casă să rămână peste noapte. 16Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca
câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiţi. 17El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la
Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19Avem însă paie și nutreţ pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20Bătrânul a zis: „Pacea să fie
cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai
să nu rămâi în piaţă peste noapte.” 21L-a
43:24
dus în casa lui și a dat nutreţ măgarilor. Călătorii
și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. 22Pe când se veseleau ei, iată că oamenii
10:9
din cetate, niște fii ai lui Belial
, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate
pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.” 23Stăpânul
casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiţi
mișelia aceasta. 24Iată
că am o fată fecioară și omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le
și faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiţi cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită.” 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul și-a luat ţiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat
cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. 26Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. 27Și dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a
răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui și a
tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel. 30Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă
și vorbiţi!”
Poporul la Miţpa
201Toţi copiii
lui Israel au ieșit de la Dan
până la Beer-Șeba și ţara Galaadului și adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului la Miţpa
. 2Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri, care scoteau
sabia. 3Și fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s-a întâmplat această nelegiuire?” 4Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și a zis: „Ajunsesem împreună cu ţiitoarea mea la Ghibea
lui Beniamin ca să rămânem peste noapte acolo. 5Locuitorii
din Ghibea s-au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gând să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea
mea, până când a murit. 6Mi-am luat
ţiitoarea și am tăiat-o în bucăţi, pe care le-am trimis în tot ţinutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o nelegiuire
și o mișelie în Israel. 7Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel, sfătuiţi-vă
și luaţi o hotărâre aici!” 8Tot poporul s-a sculat ca un singur om și a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui și nimeni să nu se întoarcă acasă. 9Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieși la sorţi. 10Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie și o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mișelia pe care a făcut-o ea în Israel.” 11Astfel, toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om. 12Seminţiile
lui Israel au trimis niște oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi? 13Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi
din Ghibea ca să-i omorâm și să curăţăm răul
din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiţii n-au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel. 14Beniamiţii au ieșit din cetăţile lor și s-au strâns la Ghibea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel. 15Numărul beniamiţilor ieșiţi în ziua aceea din cetăţi a fost de douăzeci și șase de mii de oameni care scoteau sabia, fără să se mai socotească și locuitorii din Ghibea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși. 16În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu
se slujeau de mâna dreaptă; toţi aceștia, aruncând o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr și nu dădeau greș. 17S-a făcut și numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toţi bărbaţi de război. 18Și copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit
la Betel și au întrebat
pe Dumnezeu, zicând: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întâi.”
Seminţia lui Beniamin este aproape nimicită
19Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineaţă și au tăbărât la Ghibea. 20Și bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea. 21Fiii
lui Beniamin au ieșit din Ghibea și în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci și două de mii de oameni din Israel. 22Poporul, bărbaţii lui Israel, s-a îmbărbătat și s-a așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezase în ziua întâi. 23Și
copiii lui Israel s-au suit și au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul și au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.” 24Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin în ziua a doua. 25Și în aceeași zi
, beniamiţii le-au ieșit înainte din Ghibea și iarăși au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele. 26Toţi copiii lui Israel și tot poporul s-au suit
și au venit la Betel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulţumire înaintea Domnului. 27Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul
legământului lui Dumnezeu, 28și Fineas
, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea
18:5
pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu – și au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.” 29Atunci, Israel a pus niște oameni la
pândă în jurul cetăţii Ghibea. 30Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin a treia zi și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca și în celelalte dăţi. 31Și fiii lui Beniamin au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca și în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, care suie unul la Betel și altul la Ghibea prin câmpie, și au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel. 32Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca și mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.” 33Toţi bărbaţii lui Israel și-au părăsit locurile și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel care stăteau la pândă s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. 34Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, și beniamiţii
nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 35Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele. 36Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii
lui Israel sunt bătuţi, căci aceștia făceau loc beniamiţilor și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetăţii Ghibea. 37Oamenii de la pândă
s-au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuţișul sabiei. 38După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei de la pândă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros. 39Atunci, bărbaţii lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiţii le omorâseră aproape treizeci de oameni și ziceau: „Negreșit, iată-i bătuţi înaintea noastră, ca în cea dintâi luptă!” 40Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s-au uitat
înapoi și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. 41Bărbaţii lui Israel se întorseseră; și bărbaţii lui Beniamin s-au înspăimântat, văzând prăpădul care avea să-i ajungă. 42Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pământ, căci îi prinseseră la mijloc. 43Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, până în faţa cetăţii Ghibea înspre soare-răsare. 44Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici. 45Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stânca Rimon
, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit până la Ghideom și au ucis din ei două mii. 46Întreg numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici. 47Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră
dosul și fugiseră spre pustie la stânca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48Bărbaţii lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin și i-au trecut prin ascuţișul sabiei, de la oamenii din cetăţi până la dobitoace și tot ce au găsit. Au pus, de asemenea, foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit în cale.
