Iuda bate pe canaaniţi și fereziţi
11După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat
pe Domnul și au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?” 2Domnul a răspuns: „Iuda
să se suie; iată că am dat ţara în mâinile lui.” 3Și Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţi și să luptăm împotriva canaaniţilor și voi merge
și eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţi.” Și Simeon s-a dus cu el. 4Iuda s-a suit și Domnul a dat pe canaaniţi și pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec
. 5Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui și au bătut pe canaaniţi și fereziţi. 6Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit și l-au prins și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare. 7Adoni-Bezec a zis: „Șaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplătește și mie
cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim și a murit acolo. 8Fiii
lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului și l-au luat; l-au trecut prin ascuţișul sabiei și au dat foc cetăţii. 9Fiii
11:21
15:13
lui Iuda s-au coborât apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi și câmpia. 10Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba
15:13,14
, și a bătut pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai. 11De acolo
a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 12Caleb
a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul și-l va lua.” 13Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai
mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14Când
a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborât de pe măgar; și Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 15Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar
, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă.” Și Caleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 16Fiii
Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea Finicilor
, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad
și s-au dus
de s-au așezat între popor. 17Iuda
a pornit cu fratele său Simeon și au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârșire și au numit-o Horma
(Nimicire). 18Iuda a mai pus mâna pe Gaza
și pe ţinutul ei, pe Ascalon și pe ţinutul lui și pe Ecron și pe ţinutul lui. 19Domnul
a fost cu Iuda; și Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care
de fier. 20Au dat
15:13,14
Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, și el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
Cruţarea canaaniţilor
21Fiii
18:28
lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, și iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. 22Casa lui Iosif s-a suit și ea împotriva Betelului, și Domnul
a fost cu ei. 23Cei din casa lui Iosif au iscodit
7:2
Betelul, care mai înainte se chema Luz
. 24Străjerii au văzut pe un om ieșind din cetate și i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate și vom avea milă
de tine.” 25El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Și au trecut cetatea prin ascuţișul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. 26Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate și i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. 27Manase
n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Șean și din satele dimprejurul lui, din Taanac și satele lui, din Dor și satele dimprejurul lui, din Ibleam și satele dimprejurul lui, din Meghido și satele dimprejurul lui, așa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta. 28Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit. 29Efraim
n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer și canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. 30Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol
, și canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuși la un bir. 31Nici Așer
n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic și din Rehob, 32și așeriţii
au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit. 33Neftali
n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe locuitorii din Bet-Anat și a locuit
în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, dar locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat au fost supuși la un bir
. 34Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan și nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. 35Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon
și la Șaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor și au fost supuși la un bir. 36Ţinutul amoriţilor se întindea de la suișul
Acrabim, de la Sela, și în sus.
Îngerul Domnului mustră
21Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim
și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voștri că v-o voi da. Am zis
: ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, 2și voi
să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi
altarele.’ Dar voi
n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta? 3Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste
și dumnezeii
lor vă vor fi o
34:12Deut. 7:16Ps. 106:36
cursă.’” 4După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plâns. 5Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) și au adus jertfe Domnului acolo.
Poporul slujește Domnului în timpul lui Iosua
6Iosua
24:28
a dat drumul poporului, și copiii lui Israel au plecat, fiecare, în moștenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire. 7Poporul
a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua și în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. 8Iosua
, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. 9L-au îngropat
în ţinutul pe care-l avea de moștenire, la Timnat-Heres
24:30
, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș.
Judecătorii
10Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui și s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea
22:16Gal. 4:82 Tes. 1:8Tit 1:16
pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. 11Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului și au slujit baalilor. 12Au
părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, și au mers
după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat
înaintea lor și au mâniat pe Domnul. 13Au părăsit pe Domnul și au slujit
lui Baal și astarteelor. 14Domnul S-a aprins de mânie
împotriva lui Israel. El i-a dat
în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut
în mâinile vrăjmașilor lor de jur împrejur și nu s-au mai putut
împotrivi vrăjmașilor lor. 15Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul și cum le
jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. 16Domnul
a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. 17Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit
cu alţi dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei. 18Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul
și-i izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului
I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau. 19Dar, după moartea
judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire. 20Atunci, Domnul S-a aprins de
mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul
Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, 21nu voi mai izgoni
dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. 22Astfel, prin ele
13:3
, voi pune pe Israel la încercare
, ca să știu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” 23Și Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua și nu S-a grăbit să le izgonească.
Slujirea israeliţilor la idoli
31Iată neamurile
pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. 2El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască și să înveţe războiul, și anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. 3Neamurile acestea erau cei
cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii și heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. 4Neamurile
acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. 5Și copiii
lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor și iebusiţilor; 6au luat
de neveste pe fetele lor și au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor și au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7Copiii
lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul și au slujit
baalilor și idolilor
. 8Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut
în mâinile lui Cușan-Rișeataim
, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au fost supuși opt ani lui Cușan-Rișeataim. 9Copiii lui Israel au strigat
către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor
, care i-a izbăvit: pe Otniel
, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10Duhul
13:25
14:6,191 Sam. 11:62 Cron. 15:1
Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel și a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișeataim. 11Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Copiii
lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului, și Domnul a întărit pe Eglon
, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. 13Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon și pe amaleciţi
și a pornit. A bătut pe Israel și a luat cetatea finicilor
. 14Și copiii lui Israel au fost supuși
optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. 15Copiii lui Israel au
strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. 19El însuși s-a întors
de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Și toţi cei ce erau lângă el au ieșit afară. 20Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. 21Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a împlântat-o în pântece. 22Chiar și mânerul a intrat după fier, și grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, așa cum o înfipsese. 23Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el și a tras zăvorul. 24După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară.” 25Au așteptat multă vreme și, fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat și iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. 26Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27Cum a ajuns, a sunat
din trâmbiţă în muntele
19:1
lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte și el s-a pus în fruntea lor. 28El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul
a dat în mâinile voastre pe vrăjmașii voștri moabiţi.” Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile
Iordanului, în faţa Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici și viteji, și n-a scăpat unul. 30În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și ţara
a avut odihnă optzeci de ani.
Șamgar
31După el, a urmat Șamgar
, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre filisteni cu un otic
17:47,50
de plug. Și el a fost un izbăvitor
al lui Israel
.
