31Iată neamurile
pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. 2El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască și să înveţe războiul, și anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. 3Neamurile acestea erau cei
cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii și heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. 4Neamurile
acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. 5Și copiii
lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor și iebusiţilor; 6au luat
de neveste pe fetele lor și au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor și au slujit dumnezeilor lor.
7Copiii
lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul și au slujit
baalilor și idolilor
. 8Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut
în mâinile lui Cușan-Rișeataim
, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au fost supuși opt ani lui Cușan-Rișeataim. 9Copiii lui Israel au strigat
către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor
, care i-a izbăvit: pe Otniel
, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10Duhul
13:25
14:6,191 Sam. 11:62 Cron. 15:1
Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel și a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișeataim. 11Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12Copiii
lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului, și Domnul a întărit pe Eglon
, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. 13Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon și pe amaleciţi
și a pornit. A bătut pe Israel și a luat cetatea finicilor
. 14Și copiii lui Israel au fost supuși
optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. 15Copiii lui Israel au
strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. 19El însuși s-a întors
de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Și toţi cei ce erau lângă el au ieșit afară. 20Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. 21Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a împlântat-o în pântece. 22Chiar și mânerul a intrat după fier, și grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, așa cum o înfipsese. 23Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el și a tras zăvorul. 24După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară.” 25Au așteptat multă vreme și, fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat și iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. 26Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27Cum a ajuns, a sunat
din trâmbiţă în muntele
19:1
lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte și el s-a pus în fruntea lor. 28El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul
a dat în mâinile voastre pe vrăjmașii voștri moabiţi.” Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile
Iordanului, în faţa Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici și viteji, și n-a scăpat unul. 30În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și ţara
a avut odihnă optzeci de ani.
31După el, a urmat Șamgar
, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre filisteni cu un otic
17:47,50
de plug. Și el a fost un izbăvitor
al lui Israel
.
41Copiii
lui Israel iarăși au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud. 2Și Domnul i-a vândut
în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor
19:36
. Căpetenia oștirii lui era Sisera
și locuia la Haroșet-Goim
. 3Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier
și de douăzeci de ani apăsa
cu putere pe copiii lui Israel. 4Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot. 5Ea ședea
sub finicul Deborei, între Rama și Betel, în muntele lui Efraim, și copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi. 6Ea a trimis să cheme pe Barac
, fiul lui Abinoam, din Chedeș-Neftali
, și i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului și ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali și din copiii lui Zabulon; 7voi trage
spre tine, la pârâul Chison
, pe Sisera, căpetenia oștirii lui Iabin, împreună cu carele și oștile lui, și-l voi da în mâinile tale.’” 8Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.” 9Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da
pe Sisera în mâinile unei femei.” Și Debora s-a sculat și s-a dus cu Barac la Chedeș. 10Barac a chemat pe Zabulon
și Neftali la Chedeș; zece mii de oameni mergeau în
urma lui și Debora a plecat cu el. 11Heber, Chenitul
, se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab
, socrul lui Moise, și își întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă
Chedeș. 12Au dat de știre lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. 13Și, de la Haroșet-Goim, Sisera și-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, și tot poporul care era cu el. 14Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul
merge înaintea ta.” Și Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el. 15Domnul
a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţișul sabiei, pe Sisera, toate carele lui și toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui și a fugit pe jos. 16Barac a urmărit carele și oștirea până la Haroșet-Goim, și toată oștirea lui Sisera a căzut sub ascuţișul sabiei, fără să fi rămas un singur om.
17Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, și casa lui Heber, Chenitul, era pace. 18Iael a ieșit înaintea lui Sisera și i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine și nu te teme.” El a intrat la ea în cort și ea l-a ascuns sub o învelitoare. 19El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful
cu lapte, i-a dat să bea și l-a acoperit. 20El i-a mai zis: „Stai la ușa cortului și, dacă vine cineva și te întreabă: ‘Este cineva aici?’, să răspunzi: ‘Nu.’” 21Iael
, nevasta lui Heber, a luat un ţăruș de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el și i-a bătut ţărușul în tâmplă, așa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc și era rupt de oboseală și a murit. 22Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieșit înainte și i-a zis: „Vino, și-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.” El a intrat la ea și iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţărușul bătut în tâmplă. 23În ziua aceea, Dumnezeu a smerit
pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. 24Și mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
51În ziua aceea, Debora a cântat
această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:
2„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,
Și poporul
s-a arătat gata de luptă:
Binecuvântaţi pe Domnul!
3Ascultaţi
, împăraţi!
Luaţi aminte, domnitori!
Voi cânta, da, voi cânta Domnului,
Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.
4Doamne
, când ai ieșit din Seir,
Când ai plecat din câmpiile Edomului,
Pământul
s-a cutremurat, cerurile au picurat
Și norii au turnat ape cu găleata;
5Munţii
s-au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul
acela s-a clătinat înaintea
Domnului Dumnezeului lui Israel.
6Pe vremea lui
Șamgar, fiul lui Anat,
Pe vremea Iaelei
, drumurile
4:18
erau părăsite,
Și călătorii apucau pe căi strâmbe.
7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
Până când m-am sculat eu, Debora,
Până când m-am ridicat eu ca o mamă
în Israel.
8El își alesese noi dumnezei
.
Atunci, războiul era la porţi,
Dar nu vedeai
nici scut, nici suliţă
La patruzeci de mii în Israel.
9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
Spre aceia din popor care
s-au arătat gata să lupte.
Binecuvântaţi pe Domnul!
10Voi, care
145:5
călăriţi pe măgăriţe albe,
Voi, care
ședeţi pe covoare,
Și voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!
11Arcașii din mijlocul adăpătoarelor
Să laude cu glasul lor binefacerile
Domnului,
Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!
Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porţi:
12Trezește-te
, trezește-te, Debora!
Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!
Scoală-te, Barac,
Și adu-ţi robii
de război,
Fiul lui Abinoam!
13Atunci, o rămășiţă din popor a biruit
pe cei puternici,
Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14Din Efraim
au venit locuitorii lui
Amalec.
După tine a mers Beniamin în oștirea ta.
Din Machir
au venit căpeteniile
Și din Zabulon, cârmuitorii.
15Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,
Și Isahar a venit după Barac
,
A fost trimis pe urma lui în vale.
La pâraiele lui Ruben,
Au fost mari hotărâri!
16Pentru ce ai rămas în mijlocul
staulelor
Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben
Mari au fost sfaturile!
17Galaadul
de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuinţa.
Pentru ce a stat Dan pe corăbii?
Așer
a stat pe malul mării
Și s-a odihnit în limanurile lui.
18Zabulon
este un popor care a înfruntat moartea
Și Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19Împăraţii au venit, s-au luptat;
Atunci au luptat împăraţii Canaanului,
La Taanac, la apele Meghido;
N-au luat nicio pradă, nici argint
.
20Din ceruri
se luptau,
De pe cărările lor, stelele
se luptau împotriva lui Sisera,
21Pârâul
Chison i-a luat,
Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22Atunci, copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui,
Căci
n-au venit în ajutorul
18:17
25:28
Domnului,
În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!
24Binecuvântată să fie între femei Iael
,
Nevasta lui Heber, Chenitul!
Binecuvântată
să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25El a cerut
apă, și ea i-a dat lapte;
În pahar împărătesc i-a adus unt.
26Cu o mână
a luat ţărușul
Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,
A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.
27El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;
S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;
Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28Pe fereastră, prin zăbrele,
Se uită mama lui Sisera și strigă:
‘Pentru ce zăbovește carul lui să vină?
Pentru ce vin carele lui așa de încet?’
29Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund
Și ea își răspunde singură:
30‘Negreșit, au găsit pradă!
Și-o împart:
O fată, două fete de fiecare om;
Pradă de haine vopsite pentru Sisera;
Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,
Două haine vopsite și cusute la gherghef,
De pus pe grumazul biruitorului!’
31Așa
să piară toţi vrăjmașii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele
când se arată
în puterea lui.”
Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.