91O, de mi-ar fi capul plin
14:17Plâng. 2:11
3:48
cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morţii fiicei poporului meu! 2O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toţi sunt niște preacurvari
și o ceată de mișei. 3„Au limba întinsă
ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate și nu
Mă cunosc”, zice Domnul. 4„Fiecare să se păzească
de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu
bârfeli. 5Se trag pe sfoară unii pe alţii și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei și, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască”, zice Domnul. 7De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi
în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea
să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât
120:3
minciuni; cu gura vorbesc
55:21
aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9Să nu-i pedepsesc
Eu pentru aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” 10Munţii vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite
vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele
au fugit și au pierit. 11„Voi face și Ierusalimul un morman
de pietre, o vizuină de șacali
34:13
, și cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.” 12Unde
este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14ci au umblat
după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au
învăţat părinţii lor.” 15De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni
poporul acesta cu pelin
și-i voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi risipi
printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor și voi trimite
sabia în urma lor până-i voi nimici.” 17Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutaţi și chemaţi plângătoarele
să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! 18Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din
ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic
20:22
suntem acoperiţi de rușine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’” 20Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voștri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! 21Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii
pe uliţă și pe tineri, în pieţe. 22„Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul
pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’” 23Așa vorbește Domnul: „Înţeleptul
să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. 24Ci
cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci
7:18
în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul. 25„Iată, vin zilele”, zice Domnul, „când
voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, 26pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce își rad
colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima
netăiată împrejur.”
Idolii și Domnul
101Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2Așa vorbește Domnul: „Nu
20:23
vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor și nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie
44:9
45:20
un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; 4îl împodobește cu argint și aur, și ei îl ţintuiesc
46:7
cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi10:5 Sau: ca un stâlp tras la strung. și nu
135:16Hab. 2:191 Cor. 12:2
vorbesc; sunt duși
de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun
rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.” 6Niciunul nu este ca Tine
, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. 7Cine
să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între
toţi înţelepţii neamurilor și în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. 8Toţi, laolaltă, sunt proști
și fără minte, știinţa idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! 9Ei aduc din Tarsis foiţe de argint și aur
din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate
de meșteri iscusiţi. 10Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu
viu și un Împărat
veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui. 11Așa să le vorbiţi: „Dumnezeii
care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri
de pe pământ și de sub ceruri.” 12Dar El a făcut
pământul prin puterea Lui, a întemeiat
lumea prin înţelepciunea Lui, a întins
cerurile prin priceperea Lui. 13La tunetul
Lui, urlă apele în ceruri; El ridică
norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. 14Atunci
se arată omul cât este de prost
cu știinţa lui și orice argintar
44:11
45:16
rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii
lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; 15sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri
când va veni pedeapsa. 16Dar Cel ce este partea
73:26
119:57Plâng. 3:24
lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel
este seminţia moștenirii Lui – Domnul oștirilor este Numele
51:15
54:532:18
Lui.
Apropierea pedepsei
17Ia din ţară legătura
cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! 18Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca
departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca
să simtă.” 19„Vai de
mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire
a dat peste mine
și o voi suferi!’ 20Cortul
îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!” 21Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. 22Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte
să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină
de șacali. 23Știu, Doamne, că soarta omului
20:24
nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre ţintă. 24Pedepsește-mă, Doamne
38:1
, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! 25Varsă-Ţi
urgia peste neamurile care
nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă
pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuinţa.
Legământul călcat
111Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 2„Ascultaţi cuvintele acestui legământ și spuneţi-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! 3Zi-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat
să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia 4pe care l-am poruncit părinţilor voștri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din
cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultaţi
glasul Meu și faceţi tot ce vă voi porunci, și veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›, 5atunci voi împlini jurământul
pe care l-am făcut părinţilor voștri că le voi da o ţară în care curge lapte și miere, cum vedeţi astăzi.»’” Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!” 6Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda și pe uliţele Ierusalimului și zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia și
împliniţi-le! 7Căci am înștiinţat pe părinţii voștri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiinţat în toate
dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!» 8Dar ei n-au
ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat
fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit.’” 9Domnul mi-a zis: „Este o uneltire
între bărbaţii lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. 10S-au întors la
nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor.” 11De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga
la Mine, dar nu-i voi asculta! 12Cetăţile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme
pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. 13Căci câte cetăţi
ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Și câte uliţe are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!… 14Tu însă nu mijloci
pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. 15Ce ar putea
să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri
în ea? Vor îndepărta juruinţele și carnea sfântă
răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te
bucuri! 16‘Măslin
verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate. 17Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit
, cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.” 18Domnul mi-a dat de știre și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele
pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim
din pământul
116:9
142:5
celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.” 20O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi
rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie Îţi încredinţez pricina mea! 21De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa
și zic: „Nu proroci
7:13,16Mica 2:6
în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!” 22De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. 23Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi
pedepsi.”
