171Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi
de fier, cu un vârf de diamant; este săpat
pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele
33:3,19Is. 1:29
17:8
lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3Eu dau la pradă
muntele Meu și ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile și înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău! 4Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o ţară
pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul
mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 5Așa vorbește Domnul: „Blestemat
31:1
să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor
și își abate inima de la Domnul! 6Căci este ca un nenorocit
în pustie și nu
vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ
sărat și fără locuitori. 7Binecuvântat
34:8
125:1
146:5Prov. 16:20Is. 30:18
să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8Căci el este ca un pom
sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10Eu, Domnul, cercetez
139:23,24Prov. 17:320:12Rom. 8:27Apoc. 2:23
inima și cerc rărunchii, ca să
răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească
în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un
nebun.” 12Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13Doamne, nădejdea
lui Israel! Toţi cei ce
Te părăsesc vor fi acoperiţi de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși
pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul
de apă vie.” 14Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu
148:14
ești slava mea! 15Iată, ei îmi zic: „Unde
este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!” 16Și eu, ca să Te ascult, n-am
vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea
mea în ziua nenorocirii! 18Prigonitorii mei să fie acoperiţi de rușine
40:14
70:2
, dar să nu fiu rușinat
eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i
cu o îndoită urgie!
Sfinţirea Sabatului
19Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împăraţii lui Iuda, și la toate porţile Ierusalimului 20și spune-le: ‘Ascultaţi
Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, și toţi locuitorii Ierusalimului care intraţi pe aceste porţi! 21Așa vorbește Domnul: «Luaţi seama
, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. 22Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit
23:12
31:13Ezec. 20:12
părinţilor voștri.»’” 23Dar
ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învăţătură. 24„Dacă Mă veţi asculta în adevăr”, zice Domnul, „și nu veţi aduce nicio sarcină înăuntru, pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului și nu veţi face nicio lucrare în ziua aceasta, 25atunci pe porţile acestei cetăţi vor
intra împăraţi și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26Vor veni din cetăţile lui Iuda și din împrejurimile
Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi
, ca să aducă arderi-de-tot și jertfe
, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulţumire
116:17
în Casa Domnului. 27Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nicio povară și să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde
un foc la porţile cetăţii, care
va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”