Împotriva casei împărătești a lui Iuda
221Așa vorbește Domnul: „Coboară-te în casa împăratului lui Iuda și acolo rostește cuvintele acestea. 2Să spui: ‘Ascultă Cuvântul
Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi și tot poporul care intraţi pe porţile acestea! 3Așa vorbește Domnul: «Faceţi dreptate
și judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi
pe străin, pe orfan și pe văduvă; nu apăsaţi și nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! 4Căci, dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra
pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care și călări pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. 5Dar, dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi
jur», zice Domnul, «că această casă va ajunge o dărâmătură!»’” 6Căci așa vorbește Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu ești pentru Mine precum Galaadul, ca vârful Libanului, dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori! 7Pregătesc împotriva ta niște nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoși
cedri ai tăi și-i vor
arunca în foc. 8Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și vor zice unul altuia: ‘Pentru ce a făcut Domnul
așa acestei cetăţi mari?’ 9Și se va răspunde: ‘Pentru că
au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei și le-au slujit!’” 10Nu plângeţi pe cel
mort și nu vă bociţi pentru el, ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce
, care nu se va mai întoarce și nu-și va mai vedea ţara de naștere! 11Căci așa vorbește Domnul despre Șalum
, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia și care
a ieșit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el, 12ci va muri în locul unde este dus rob și nu va mai vedea ţara aceasta. 13Vai
de cel ce își zidește casa cu nedreptate și odăile, cu nelegiuire; care pune
pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata; 14care zice: ‘Îmi voi zidi o casă mare și odăi încăpătoare’ și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru și o vopsește cu roșu! 15Împărat ești tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl
tău și nu bea și el? Și totuși el făcea dreptate și judecată, și era
fericit! 16Judeca pricina săracului și a celui lipsit și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște?”, zice Domnul. 17„Dar tu n-ai ochi
și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuinţezi asuprire și silnicie.” 18De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor
plânge zicând: ‘Vai
, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’ 19Ci va
fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porţile Ierusalimului! 20Suie-te pe Liban și strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sunt zdrobiţi! 21Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Așa ai lucrat
din tinereţea ta și n-ai ascultat glasul Meu. 22Pe toţi păstorii
tăi îi va paște vântul și cei ce te iubesc
vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși din pricina întregii tale răutăţi. 23Tu, care locuiești pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri
ca ale unei femei în munci! 24Pe viaţa Mea”, zice Domnul, „că, și chiar dacă
Ieconia22:24 Sau: Ioiachin., fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel
de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aș scoate și de acolo. 25Te voi da
în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile
haldeenilor. 26Te voi arunca, pe tine și pe mamă-ta care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut și acolo veţi muri! 27Dar, în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce! 28Este un vas dispreţuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru
căruia nu-i dai niciun preţ? Pentru ce sunt aruncaţi oare, el și sămânţa lui, și azvârliţi într-o ţară pe care n-o cunosc? 29Ţară
34:1Mica 1:2
, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului! 30Așa vorbește Domnul: ‘Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de
copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmașii lui nu va izbuti să șadă pe scaunul de domnie al lui David
și să domnească peste Iuda.’”
Păstorii lui Israel
231„Vai de păstorii
care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele”, zice Domnul. 2De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit și nu v-aţi îngrijit de ele, iată
că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre”, zice Domnul. 3„Și Eu Însumi voi strânge
rămășiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește și se vor înmulţi. 4Voi pune peste ele păstori
care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază și nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. 5„Iată
11:1
40:10,11Dan. 9:24Zah. 3:8
6:12Ioan 1:45
vin zile”, zice Domnul, „când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune și va face dreptate
32:1,18
și judecată în ţară. 6În vremea Lui, Iuda
va fi mântuit și Israel va avea liniște
în locuinţa lui; și iată Numele
pe care i-L vor da: ‘Domnul, Neprihănirea noastră’! 7De aceea iată vin
zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ 8Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte și din toate ţările
în care îi risipisem!’ Și vor locui în ţara lor.” 9Asupra prorocilor.
„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele
îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte. 10Căci ţara
este plină de preacurvii și ţara se jelește din pricina jurămintelor
; câmpiile
pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” 11„Prorocii
și preoţii sunt stricaţi; le-am găsit răutatea chiar și în
Casa Mea”, zice Domnul. 12„De aceea, calea
lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea, căci voi aduce nenorocirea
peste ei în anul când îi voi pedepsi”, zice Domnul. 13„În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe
Baal și au rătăcit
pe poporul Meu Israel! 14Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari
, trăiesc în
minciună, întăresc
mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma
și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” 15De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu
pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.” 16Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun
vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veţi avea
pace!»’ și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu
vi se va întâmpla niciun rău.’ 18Cine
a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit? 19Iată că furtuna
Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20Mânia
Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul
vremurilor. 21Eu n-am trimis
pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit. 22Dacă ar fi fost
de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă
de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! 23Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape”, zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? 24Poate cineva să stea într-un loc ascuns
fără să-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu
Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul. 25„Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ 26Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor? 27Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istorisește fiecare din ei, aproapelui lor, cum
8:33,34
Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal? 28Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?”, zice Domnul. 29„Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30De aceea, iată”, zice Domnul, „am necaz
pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele. 31Iată”, zice Domnul, „am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu. 32Iată”, zice Domnul, „am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala
lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de niciun folos poporului acestuia”, zice Domnul. 33„Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea
Domnului?’, să le spui care este această ameninţare: ‘«Vă voi
lepăda», zice Domnul.’ 34Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O ameninţare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el și casa lui! 35Așa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 36Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru! 37Așa să zici prorocului: ‘Ce ţi-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 38Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci așa vorbește Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului», 39din pricina aceasta
, iată, vă voi uita și vă voi lepăda
pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinţilor voștri, vă voi arunca dinaintea Mea 40și voi pune peste voi o
veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita.’”
Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8:1
mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia
, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari. 2Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. 3Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Niște smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele și, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” 4Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor. 6Îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce
înapoi în ţara aceasta; îi voi așeza
și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge. 7Le voi da o inimă
36:26,27
ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca’, zice Domnul, ‘așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta și cei ce locuiesc
în ţara Egiptului. 9Îi voi face de pomină
34:17
, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară
, de batjocură, de râs și de blestem
în toate locurile unde îi voi izgoni. 10Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor și părinţilor lor.’”
