Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8:1
mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia
, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari. 2Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. 3Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Niște smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele și, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” 4Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor. 6Îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce
înapoi în ţara aceasta; îi voi așeza
și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge. 7Le voi da o inimă
36:26,27
ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca’, zice Domnul, ‘așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta și cei ce locuiesc
în ţara Egiptului. 9Îi voi face de pomină
34:17
, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară
, de batjocură, de râs și de blestem
în toate locurile unde îi voi izgoni. 10Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor și părinţilor lor.’”
Cei șaptezeci de ani de robie. Pedepsirea Babilonului și a tuturor neamurilor
251Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea
an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, 2cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda și înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând: 3„De la al treisprezecelea an
al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci și trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, și n-aţi
ascultat. 4Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă
, și n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi. 5Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare
de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre, și veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă și părinţilor voștri, din veșnicie în veșnicie; 6nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi și să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, și nu vă voi face niciun rău!’ 7‘Dar nu M-aţi ascultat’, zice Domnul, ‘ci M-aţi mâniat
prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.’ 8De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, 9iată, voi trimite să aducă toate
popoarele de la miazănoapte’, zice Domnul, ‘și voi trimite la robul
Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu
și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice. 10Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie
și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, huruitul morii
și lumina lămpii. 11Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12Dar, când se vor împlini
acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela’, zice Domnul, ‘pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor și o voi preface în niște dărâmături
14:23
21:1
47:1
veșnice. 13Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. 14Căci
neamuri puternice și împăraţi
mari le vor supune
și pe ele, și le voi răsplăti
după faptele și lucrarea mâinilor lor.’” 15Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia
din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16Vor bea
și se vor ameţi și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” 17Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18Ierusalimului și cetăţilor lui Iuda, împăraţilor și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături
, într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem
, cum se vede lucrul acesta astăzi; 19lui Faraon
, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și tot poporului lui; 20la toată Arabia
, tuturor împăraţilor ţării Uţ
, tuturor împăraţilor
ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și celor ce au mai rămas
din Asdod; 21Edomului
, Moabului
și copiilor lui Amon
; 22tuturor împăraţilor Tirului
, tuturor împăraţilor Sidonului și împăraţilor ostroavelor care sunt dincolo de mare
; 23Dedanului
, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colţurile bărbii, 24tuturor împăraţilor Arabiei
și tuturor împăraţilor arabilor
care locuiesc în pustie; 25tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului
și tuturor împăraţilor Mediei; 26tuturor împăraţilor
de la miazănoapte, de aproape sau de departe, și unora, și altora, și tuturor împărăţiilor lumii care sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Șeșacului
va bea după ei. 27„Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi
, îmbătaţi-vă
63:6
și vărsaţi și cădeţi fără să vă mai ridicaţi la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»’ 28Și, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Beţi! 29Căci iată că, în cetatea
peste care se cheamă Numele Meu, încep
să fac rău. Și voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema
sabia peste toţi locuitorii pământului», zice Domnul oștirilor.’ 30Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: ‘Domnul va răcni
de sus; din Locașul Lui
cel Sfânt, va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului
locuinţei Lui; va striga
, precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. 31Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu
neamurile, intră
la judecată împotriva oricărei făpturi și dă pe cei răi pradă sabiei’”, zice Domnul. 32Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună
se ridică de la marginile pământului. 33Cei pe care-i va ucide
Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi
, nici adunaţi
, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ. 34Gemeţi
, păstori, și strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenușă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele înjunghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veţi cădea la pământ ca un vas de preţ. 35Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povăţuitorii turmelor! 36Se aud strigătele păstorilor și gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune 37și colibele cele liniștite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului. 38El Și-a părăsit locuinţa
, ca un pui de leu vizuina; așa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului și de mânia lui aprinsă.”
Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului și a Templului
261La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul: ‘Stai în curtea
Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele
pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa
niciun cuvânt din ele. 3Poate
că vor asculta și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi
de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.’ 4Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Dacă nu
Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; 5dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis
dis-de-dimineaţă și pe care nu i-aţi ascultat, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo
și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem
pentru toate neamurile pământului.»’” 7Preoţii, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8Și, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: „Trebuie să mori negreșit! 9Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori’?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului. 10Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului. 11Atunci, preoţii și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci
a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înșivă cu urechile voastre!” 12Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi. 13Acum îndreptaţi-vă
căile și faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru și Domnul Se va căi
de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14Cât despre mine, iată-mă
în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine și drept! 15Numai să știţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” 16Căpeteniile și tot poporul au zis preoţilor și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!” 17Și unii din bătrânii ţării s-au sculat
și au zis întregii adunări a poporului: 18„Mica
din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul
va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălţime acoperită cu păduri.»’ 19L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut
Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit
de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi
să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?” 20(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia și împotriva ţării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia. 21Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt. 22Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt, și anume pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alţii împreună cu el în Egipt. 23Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) 24Totuși mâna
lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
