Mustrarea poporului
21Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Du-te și strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără
23:3,8,19Osea 2:15
, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai
în pustie, într-un pământ nesemănat. 3Atunci, Israel
era închinat Domnului, era cele dintâi roade
ale Lui; toţi cei ce mâncau
din ele se făceau vinovaţi și venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’” 4Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel! 5Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire
au găsit părinţii voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri
și au ajuns ei înșiși de nimic? 6Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul care ne-a scos
din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie
32:10
, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’ 7V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi
14:7,8Deut. 8:7,8,9
, ca să-i mâncaţi roadele și bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat
106:38
ţara și Mi-aţi prefăcut moștenirea într-o urâciune. 8Preoţii n-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii
nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii
au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun
ajutor. 9De aceea, Mă voi mai certa
cu voi”, zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii
copiilor voștri. 10Treceţi în ostroavele Chitim și priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine și vedeţi dacă s-a întâmplat acolo așa ceva: 11și-a schimbat
vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt
dumnezei? Dar poporul Meu și-a
schimbat Slava cu ceva
care nu este de niciun ajutor! 12Miraţi-vă
de așa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă și groază”, zice Domnul. 13„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii
, și și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. 14Este Israel un rob
cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? 15Niște pui
de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse și fără locuitori. 16Chiar și cei din Nof și Tahpanes
îţi vor zdrobi creștetul capului. 17Nu ţi-ai făcut
tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta
pe calea cea bună? 18Și acum, ce cauţi să te duci
în Egipt să bei apa
Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? 19Tu singur te pedepsești cu răutatea
ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20„De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile și ai
zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal
înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o
curvă. 21Te sădisem ca o vie minunată
80:8Is. 5:1
60:21Mat. 21:33Marcu 12:1Luca 20:9
și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă
5:4
de viţă sălbatică?! 22Chiar dacă te-ai spăla cu silitră
, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea
ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea”, zice Domnul Dumnezeu. 23„Cum
poţi să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ţi urma pașilor în vale
și vezi ce ai făcut, dromaderă
iute la mers și care baţi drumurile și le încrucișezi, 24măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei! Cine o va împiedica să-și facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar
tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii
străini și vreau să merg după ei.’ 26Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, așa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor și prorocii lor. 27Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl meu!’ și pietrei: ‘Tu mi-ai dat viaţa!’ Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire
, zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’ 28Unde sunt
dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape
în vremea nenorocirii! Căci câte
cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! 29Pentru ce
vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioși”, zice Domnul. 30„Degeaba v-am lovit
9:13
copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat
pe prorocii voștri ca un leu nimicitor. 31O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie
pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi
, nu voim
să ne întoarcem la Tine’? 32Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat
de zile fără număr. 33Ce bine știi să-ţi întocmești căile când este vorba să cauţi ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. 34Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor
nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. 35Și, cu toate acestea
, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată
, Mă voi certa cu tine, pentru că
zici: ‘N-am păcătuit!’ 36Pentru ce
atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni rușinea
, cum
ţi-a venit și din Asiria! 37Tot de-acolo vei ieși cu mâinile
pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.
31El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce
bărbatul acesta la ea?’ N-ar fi chiar și ţara
aceea spurcată? Și tu ai curvit
cu mulţi ibovnici, și să
te întorci iarăși la Mine?”, zice Domnul. 2„Ridică-ţi ochii spre înălţimi
și privește. Unde n-ai curvit? Te ţineai
la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat
ţara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3Măcar că ploile au fost oprite
și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă
și n-ai vrut să ai rușine! 4Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost
Prietenul tinereţii
mele! 5Își va ţine El mânia
103:9Is. 57:16
pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!”
Îndemnuri la pocăinţă
6Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa
Israel? S-a dus
pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7Eu ziceam că, după ce a făcut
toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora
23:2,4
ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8Și, cu toate că a
văzut că M-am despărţit
de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărţire, totuși soră-sa, vicleana
Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9Și astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat
ţara, a preacurvit cu piatra
și lemnul. 10Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima
ei, ci cu prefăcătorie”, zice Domnul. 11Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana
23:11
Iuda. 12Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte
și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt
103:8,9
milostiv’, zice Domnul, ‘și nu ţin mânie pe vecie. 13Recunoaște-ţi
numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat
încoace și încolo la dumnezei străini
, sub orice copac
verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul. 14Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi”, zice Domnul, „căci
Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul
dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15Vă voi da păstori
după inima Mea și vă vor paște
cu pricepere și cu înţelepciune. 16Când vă veţi înmulţi și veţi crește în ţară, în zilele acelea”, zice Domnul, „nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui
în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa și nici nu vor mai face altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în
Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18În zilele acelea, casa
lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din ţara de la miazănoapte
în ţara
pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voștri. 19Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ţi dau o ţară plăcută
11:16,41,45
, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată
!’ și nu te vei mai abate de la Mine. 20Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-aţi fost necredincioși
voi, casa lui Israel”, zice Domnul. 21Un vuiet se aude pe înălţimi
: sunt plânsetele și rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22„Întoarceţi-vă
, copii răzvrătiţi, și vă voi ierta
14:4
abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23În adevăr
, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulţimea munţilor; în adevăr, în
Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24Idolii, dimpotrivă
, au mâncat rodul muncii părinţilor noștri din tinereţea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit
împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinţii noștri, din tinereţea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat
glasul Domnului Dumnezeului nostru.”
41„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce
la Mine”, zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2Dacă
65:16
vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr
, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile
vor fi binecuvântate în El și se vor făli
cu El.” 3Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă
un ogor nou și nu semănaţi între
spini! 4Tăiaţi-vă împrejur
30:6Rom. 2:28,29Col. 2:11
pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!”
O năvălire străină
5Daţi de știre în Iuda, vestiţi la Ierusalim și spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare și ziceţi: ‘Strângeţi-vă
și haidem în cetăţile întărite!’ 6Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi și nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte
aduc nenorocirea și un mare prăpăd.” 7Leul se aruncă
din tufarul său, nimicitorul
neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască
ţara, să-ţi dărâme cetăţile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8De aceea, acoperiţi-vă
cu saci, plângeţi și gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9„În ziua aceea”, zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi și prorocii, uimiţi.” 10Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat
în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când
ai zis: ‘Veţi avea pace!’ Și totuși sabia le ameninţă viaţa.” 11În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt
arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curăţească grâul. 12Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi
rosti hotărârea!” 13„Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui
sunt ca un vârtej, caii
lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi!” 14Curăţește-ţi inima
de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15Căci un glas care pornește de la Dan
și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16„Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o ţară
depărtată și strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. 17Ca cei ce păzesc un ogor
, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul. 18„Acesta este rodul căilor și faptelor tale
, este vina răutăţii tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.” 19Măruntaiele
16:11
21:3
22:4Luca 19:42
mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei și strigătul de război. 20Se vestește dărâmare
peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele
îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiţei? 22„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiţi de pricepere; sunt meșteri
să facă răul, dar nu știu să facă binele.” 23Mă uit la pământ
, și iată că este pustiu
și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24Mă uit
la munţi, și iată că sunt zguduiţi și toate dealurile se clatină! 25Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor
au fugit! 26Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27Căci așa vorbește Domnul: „Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici
de tot. 28Din pricina aceasta, ţara
este în jale și cerurile
50:3
sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău
de el, nu Mă voi întoarce. 29La vuietul călăreţilor și arcașilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni
ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi
te dispreţuiesc și vor să-ţi ia viaţa. 31Căci Eu aud niște ţipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde
mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’
