31El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce
bărbatul acesta la ea?’ N-ar fi chiar și ţara
aceea spurcată? Și tu ai curvit
cu mulţi ibovnici, și să
te întorci iarăși la Mine?”, zice Domnul. 2„Ridică-ţi ochii spre înălţimi
și privește. Unde n-ai curvit? Te ţineai
la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat
ţara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3Măcar că ploile au fost oprite
și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă
și n-ai vrut să ai rușine! 4Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost
Prietenul tinereţii
mele! 5Își va ţine El mânia
103:9Is. 57:16
pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!”
Îndemnuri la pocăinţă
6Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa
Israel? S-a dus
pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7Eu ziceam că, după ce a făcut
toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora
23:2,4
ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8Și, cu toate că a
văzut că M-am despărţit
de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărţire, totuși soră-sa, vicleana
Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9Și astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat
ţara, a preacurvit cu piatra
și lemnul. 10Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima
ei, ci cu prefăcătorie”, zice Domnul. 11Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana
23:11
Iuda. 12Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte
și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt
103:8,9
milostiv’, zice Domnul, ‘și nu ţin mânie pe vecie. 13Recunoaște-ţi
numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat
încoace și încolo la dumnezei străini
, sub orice copac
verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul. 14Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi”, zice Domnul, „căci
Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul
dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15Vă voi da păstori
după inima Mea și vă vor paște
cu pricepere și cu înţelepciune. 16Când vă veţi înmulţi și veţi crește în ţară, în zilele acelea”, zice Domnul, „nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui
în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa și nici nu vor mai face altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în
Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18În zilele acelea, casa
lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din ţara de la miazănoapte
în ţara
pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voștri. 19Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ţi dau o ţară plăcută
11:16,41,45
, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată
!’ și nu te vei mai abate de la Mine. 20Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-aţi fost necredincioși
voi, casa lui Israel”, zice Domnul. 21Un vuiet se aude pe înălţimi
: sunt plânsetele și rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22„Întoarceţi-vă
, copii răzvrătiţi, și vă voi ierta
14:4
abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23În adevăr
, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulţimea munţilor; în adevăr, în
Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24Idolii, dimpotrivă
, au mâncat rodul muncii părinţilor noștri din tinereţea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit
împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinţii noștri, din tinereţea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat
glasul Domnului Dumnezeului nostru.”
41„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce
la Mine”, zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2Dacă
65:16
vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr
, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile
vor fi binecuvântate în El și se vor făli
cu El.” 3Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă
un ogor nou și nu semănaţi între
spini! 4Tăiaţi-vă împrejur
30:6Rom. 2:28,29Col. 2:11
pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!”
O năvălire străină
5Daţi de știre în Iuda, vestiţi la Ierusalim și spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare și ziceţi: ‘Strângeţi-vă
și haidem în cetăţile întărite!’ 6Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi și nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte
aduc nenorocirea și un mare prăpăd.” 7Leul se aruncă
din tufarul său, nimicitorul
neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască
ţara, să-ţi dărâme cetăţile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8De aceea, acoperiţi-vă
cu saci, plângeţi și gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9„În ziua aceea”, zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi și prorocii, uimiţi.” 10Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat
în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când
ai zis: ‘Veţi avea pace!’ Și totuși sabia le ameninţă viaţa.” 11În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt
arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curăţească grâul. 12Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi
rosti hotărârea!” 13„Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui
sunt ca un vârtej, caii
lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi!” 14Curăţește-ţi inima
de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15Căci un glas care pornește de la Dan
și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16„Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o ţară
depărtată și strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. 17Ca cei ce păzesc un ogor
, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul. 18„Acesta este rodul căilor și faptelor tale
, este vina răutăţii tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.” 19Măruntaiele
16:11
21:3
22:4Luca 19:42
mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei și strigătul de război. 20Se vestește dărâmare
peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele
îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiţei? 22„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiţi de pricepere; sunt meșteri
să facă răul, dar nu știu să facă binele.” 23Mă uit la pământ
, și iată că este pustiu
și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24Mă uit
la munţi, și iată că sunt zguduiţi și toate dealurile se clatină! 25Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor
au fugit! 26Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27Căci așa vorbește Domnul: „Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici
de tot. 28Din pricina aceasta, ţara
este în jale și cerurile
50:3
sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău
de el, nu Mă voi întoarce. 29La vuietul călăreţilor și arcașilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni
ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi
te dispreţuiesc și vor să-ţi ia viaţa. 31Căci Eu aud niște ţipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde
mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’
51Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi și căutaţi
în pieţe, dacă se găsește un om, dacă
este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, și voi ierta
Ierusalimul. 2Chiar când
zic: ‘Viu
este Domnul!’ ei jură
strâmb.” 3Doamne, nu văd ochii Tăi
adevărul? Tu-i lovești
9:13
, și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţișare mai tare decât stânca, nu vor
să se întoarcă la Tine. 4Eu ziceam: „Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc
calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi, căci ei
cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!” Dar toţi au sfărâmat
jugul și au rupt legăturile. 6De aceea îi omoară leul
din pădure și-i nimicește lupul
din pustie. Stă la pândă pardosul
înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit! 7„Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit și jură
pe dumnezei care
n-au fiinţă. Și, după ce le-am primit
jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei! 8Ca niște cai
bine hrăniţi, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează
după nevasta aproapelui său. 9Să
nu pedepsesc Eu aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu
pe un asemenea popor? 10Suiţi-vă
pe zidurile ei și dărâmaţi, dar
nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului! 11Căci casa
lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase”, zice Domnul. 12Ei tăgăduiesc
pe Domnul și zic: „Nu
este El! Și nu
va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. 13Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!” 14De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată
, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta. 15Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel”, zice Domnul, „un neam
tare, un neam
străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi. 16Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt niște viteji. 17El îţi va mânca secerișul
și pâinea, îţi va mânca fiii și fiicele, îţi va mânca oile și boii, îţi va mânca via și smochinul și îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi. 18Dar, și în zilele acelea”, zice Domnul, „nu vă voi nimici
de tot. 19Dacă veţi întreba atunci: ‘Pentru ce
ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?’, așa le vei răspunde: ‘După cum voi M-aţi părăsit
și aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot așa acum veţi sluji
unor străini într-o ţară care nu este a voastră!’ 20Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda și ziceţi: 21‘Ascultaţi lucrul acesta, popor
fără minte și fără inimă, care are ochi, și nu vede, urechi, și n-aude! 22Nu voiţi să vă temeţi
de Mine’, zice Domnul, ‘nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării
38:10,11Ps. 104:9Prov. 8:29
ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. 23Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă 24și nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie
la vreme, ploaie timpurie
și târzie, și ne păstrează
săptămânile hotărâte pentru seceriș.» 25Din pricina nelegiuirilor voastre
n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. 26Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc
ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse și prind oameni. 27Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogaţi. 28Se îngrașă
, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina
, pricina orfanului, ca să le meargă bine
, nu fac dreptate celor lipsiţi. 29Să nu pedepsesc
Eu aceste lucruri’, zice Domnul, ‘să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?’ 30Grozave lucruri, urâcioase
lucruri se fac în ţară. 31Prorocii prorocesc neadevăruri
, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac
aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?
