501Iată cuvântul rostit de Domnul asupra
21:1
47:1
Babilonului, asupra ţării haldeenilor, prin prorocul Ieremia: 2„Daţi de știre printre neamuri, daţi de veste și înălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: ‘Babilonul este luat! Bel
este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii
lui sunt acoperiţi de rușine, idolii lui sunt sfărâmaţi!’ 3Căci împotriva lui se suie un neam
de la
miazănoapte, care-i va preface ţara într-o pustie și nu va mai fi locuită; atât oamenii, cât și dobitoacele fug și se duc. 4În zilele acelea, în vremurile acelea”, zice Domnul, „copiii lui Israel și copiii lui Iuda
se vor întoarce împreună; vor merge
plângând și vor căuta
pe Domnul Dumnezeul lor. 5Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el și vor zice: ‘Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ
veșnic, care să nu fie uitat niciodată!’ 6Poporul Meu era o turmă de oi
pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere
munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-și staulul. 7Toţi cei ce-i găseau îi mâncau
și vrăjmașii lor
ziceau: ‘Noi nu
suntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii
91:1
, împotriva Domnului, Nădejdea
părinţilor lor.’ 8Fugiţi
din Babilon, ieșiţi din ţara haldeenilor, și mergeţi ca niște ţapi în fruntea turmei! 9Căci iată
că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte; se vor înșirui
în șiruri de bătaie împotriva lui și vor pune stăpânire pe el; săgeţile lui sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile
goale. 10Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, și toţi
cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf”, zice Domnul. 11„Căci voi v-aţi bucurat
și v-aţi veselit când Mi-aţi jefuit moștenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană
în iarbă, nechezaţi ca niște armăsari focoși! 12Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat și fără apă! 13Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită și va fi
o pustietate. Toţi
cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 14Înșiruiţi-vă
de bătaie împrejurul Babilonului voi, toţi
arcașii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului. 15Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde
mâinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile
i se surpă. Căci este răzbunarea
Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum
a făcut și el! 16Nimiciţi cu desăvârșire din Babilon pe cel ce seamănă și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare
să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui. 17Israel este o oaie rătăcită
pe care au gonit-o
leii; împăratul
Asiriei a mâncat-o cel dintâi și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar
, împăratul Babilonului.” 18De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și ţara lui cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. 19Voi aduce înapoi
pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad. 20În zilele acelea, în vremea aceea”, zice Domnul, „se va căuta nelegiuirea
lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi, căci voi ierta rămășiţa
pe care o voi lăsa. 21Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătite
, împotriva locuitorilor ei și pedepsește-i! Urmărește-i, măcelărește-i, nimicește-i”, zice Domnul, „și împlinește în totul poruncile
44:28
48:14
Mele! 22Strigăte de război
răsună în ţară și prăpădul este mare. 23Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul
întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor! 24Ţi-am întins o cursă, și ai fost prins, Babilonule, fără
să te aștepţi. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului. 25Domnul Și-a deschis casa de arme și a scos din ea armele
mâniei Lui, căci aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului oștirilor în ţara haldeenilor. 26Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grânarele, faceţi-le niște mormane ca niște grămezi de snopi și nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el! 27Ucideţi-i toţi taurii
și înjunghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii
lor! 28Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească
în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29Chemaţi împotriva Babilonului pe arcași, voi toţi
care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i
după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut și el! Căci
s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! 30De aceea
, tinerii lui vor cădea pe uliţe și toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea”, zice Domnul. 31„Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor, „căci ţi-a sosit ziua
, vremea pedepsirii tale! 32Îngâmfatul acela se va poticni și va cădea și nimeni nu-l va ridica, voi pune
foc cetăţilor lui, și-i va mistui toate împrejurimile.” 33Așa vorbește Domnul oștirilor: „Copiii lui Israel și copiii lui Iuda sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc și nu vor să le dea drumul. 34Dar
puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume
este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării și să facă pe locuitorii Babilonului să tremure. 35Sabia împotriva haldeenilor”, zice Domnul, „împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor
și înţelepţilor
lui! 36Sabia împotriva prorocilor minciunii
, ca să ajungă ca niște oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi! 37Sabia împotriva cailor și carelor lui, împotriva oamenilor
de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă
ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! 38Seceta
peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli
și au înnebunit cu idolii lor. 39De aceea
34:14Apoc. 18:2
, fiarele pustiei se vor așeza acolo împreună cu șacalii și struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit
. 40Ca
și Sodoma și Gomora și cetăţile vecine pe care le-a nimicit Dumnezeu”, zice Domnul, „așa nu va mai fi locuit nici el și nimeni nu se va mai așeza acolo. 41Iată
, vine un popor de la miazănoapte și un neam mare și niște împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului. 42Poartă
arc și suliţă, sunt
necruţători și fără milă; glasul
le mugește ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă împotriva ta, fiica Babilonului! 43Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc și îl apucă groaza
, ca durerea pe o femeie care naște… 44Iată, vrăjmașul
se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo și voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine
este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Și care căpetenie Îmi va sta împotrivă?” 45De aceea, ascultaţi hotărârea
pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului și planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării haldeenilor: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa. 46De strigătul
luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.”
511Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt
nimicitor. 2Trimit împotriva Babilonului niște vânturători
care-l vor vântura și-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui în ziua
nenorocirii. 3Să se întindă arcul împotriva celui ce
își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârșire toată
oștirea lui! 4Să cadă uciși în ţara haldeenilor, străpunși
de lovituri pe uliţele Babilonului! 5Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și ţara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.” 6Fugiţi
din Babilon și fiecare să-și scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme
de răzbunare pentru Domnul! El îi va
răsplăti după faptele lui. 7Babilonul
era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut
din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o
nebunie. 8Deodată cade
18:2
Babilonul și este zdrobit! Văitaţi-l
, aduceţi leac alinător
pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l
și haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa
lui a ajuns până la ceruri și se înalţă până la nori. – 10Domnul scoate
la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim
în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11Ascuţiţi
săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul
a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea
să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea
Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12Înălţaţi
3:14
un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13Ţie
, care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt! 14Domnul
oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca
de niște lăcuste și vor scoate
strigăte de război împotriva ta.” 15El a făcut
pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins
cerurile cu priceperea Lui. 16De glasul
Lui, urlă apele în ceruri; El ridică
norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17Atunci, orice om
se vede cât este de prost cu știinţa lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii
lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18Sunt o nimica
toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19Dar Cel ce este
partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminţia moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20„Tu
Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. 21Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călăreţul lui; 22prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân
și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24Dar acum, voi răsplăti
Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri”, zice Domnul. 25„Iată, am necaz pe tine, munte
nimicitor”, zice Domnul, „pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor și te voi preface
într-un munte aprins. 26Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi
o dărâmătură veșnică”, zice Domnul… 27Înălţaţi
un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi
neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile
Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii
Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată ţara de sub stăpânirea lor! 29Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face
din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. 30Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită și au ajuns
ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuinţelor lor și le sfărâmă
zăvoarele! 31Se întâlnesc alergătorii
, se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, 32că trecătorile
sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziţi. 33Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca
o arie pe vremea când este călcată cu picioarele
: încă o clipă, și va
veni pentru ea vremea secerișului.” 34„Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat
, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35Silnicia făcută faţă de mine și faţă de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei”, zice Ierusalimul. 36De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina
și te voi răzbuna! Voi seca
marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37Babilonul
va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu
și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38Vor răcni împreună ca niște lei, vor ţipa ca niște pui de lei. 39Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta
, ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale”, zice Domnul. 40„Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște ţapi. 41Cum s-a luat Șeșacul
! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă
umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea
valurilor sale. 43Cetăţile
lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o ţară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44Voi pedepsi
pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul
Babilonului va cădea! 45Ieșiţi
din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântaţi de zvonurile
care se răspândesc în ţară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor, un alt zvon; în ţară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi
idolii Babilonului. Atunci toată ţara lui va fi acoperită de rușine și toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. 48Cerurile și pământul
49:13Apoc. 18:20
, cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii
se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. 49Chiar și Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morţii din toată ţara. 50Cei care aţi scăpat
de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre! 51Ne rușinam
79:4
când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului. 52„De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când
îi voi pedepsi idolii, și în toată ţara lui vor geme răniţii. 53Chiar dacă Babilonul
s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… 54Răsună strigăte
din Babilon și un mare prăpăd în ţara haldeenilor. 55Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul
este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57„Și anume, voi îmbăta
pe voievozii și înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi”, zice Împăratul
, al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile
cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba
și neamurile se trudesc pentru foc!” 59Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai
fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63Și când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să
legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor
cădea sleiţi de puteri!’”
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Împresurarea și luarea Ierusalimului
521Zedechia avea douăzeci și unu
de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4În al nouălea an
al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui și au ridicat șanţuri de apărare de jur împrejurul lui. 5Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc. 7Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, și toţi oamenii de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeenii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. 8Dar oastea haldeenilor a urmărit pe împărat și au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oștirea lui se risipise de la el. 9Au pus mâna pe împărat
și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului, și el a rostit o hotărâre împotriva lui. 10Împăratul Babilonului a pus să înjunghie
pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda. 11Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui. 12În ziua
8:19
a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an
al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit
la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. 13El a ars Casa Domnului, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 14Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 15Nebuzaradan
, căpetenia străjerilor, a luat prinși de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămășiţă a mulţimii. 16Totuși Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri și ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară. 17Haldeenii au sfărâmat
stâlpii
de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului și toată arama lor au dus-o în Babilon. 18Au luat oalele
, lopeţile, cuţitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămâietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20Cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă
aveau o greutate care nu se putea cântări. 21Înălţimea unuia din stâlpi
era de optsprezece coţi și un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol și gros de patru degete; 22deasupra lui era un coperiș de aramă, și înălţimea unui coperiș era de cinci coţi; împrejurul coperișului era o reţea și rodii, toate de aramă; tot așa era și al doilea stâlp și avea și el rodii. 23Erau nouăzeci și șase de rodii de fiecare parte și toate rodiile
dimprejurul reţelei erau în număr de o sută. 24Căpetenia
străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe
Ţefania, al doilea preot, și pe cei trei ușieri. 25Și din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, șapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oștirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, și șaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. 26Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 27Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui. 28Iată poporul
pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al șaptelea
an – trei mii douăzeci și trei
de iudei; 29în al optsprezecelea an
al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci și doi de inși; 30în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat șapte sute patruzeci și cinci de iudei; de toţi: patru mii șase sute de inși. 31În al treizeci și șaptelea
an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi
al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniţă. 32I-a vorbit cu bunătate și i-a așezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. 33A pus să-i schimbe hainele de temniţă și Ioiachin a mâncat
totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale. 34Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.
