Păstorul cel bun
101Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ și un tâlhar. 2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 4După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
Isus, Ușa oilor
7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. 8Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9Eu
sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug. 11Eu
37:24Evr. 13:201 Pet. 2:25
5:4
sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viaţa pentru oi. 12Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă
oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie. 13Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile
Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, 15așa cum
Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și
Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. 16Mai am și alte
oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și
va fi o turmă și un Păstor. 17Tatăl Mă iubește, pentru că
Îmi dau viaţa ca iarăși s-o iau. 18Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am
putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta
este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” 19Din pricina acestor cuvinte, iarăși
s-a făcut dezbinare între iudei. 20Mulţi dintre ei ziceau: „Are
drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” 21Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate
146:8
un drac să
deschidă ochii orbilor?”
Isus la Praznicul Înnoirii
22În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. 23Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub
5:12
pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” 25„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeţi. Lucrările
pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26Dar
voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. 27Oile
Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. 28Eu le dau viaţa veșnică, în veac nu
vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29Tatăl
Meu, care
Mi le-a dat, este mai mare decât toţi și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30Eu
și Tatăl una suntem.” 31Atunci, iudeii
iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. 32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te
faci Dumnezeu.” 34Isus le-a răspuns: „Nu
este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? 35Dacă Legea a numit dumnezei pe
aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desfiinţată, 36cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care
Tatăl M-a sfinţit și M-a trimis
în lume? Și aceasta, pentru că
am zis: ‘Sunt Fiul
lui Dumnezeu!’ 37Dacă
nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. 38Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi
pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoașteţi și să știţi că
Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39La
auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde
botezase Ioan la început. Și a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar
tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.” 42Și
mulţi au crezut în El în locul acela.
Învierea lui Lazăr
111Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei
și al Martei, sora ei, era bolnav. 2Maria era
aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” 4Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci
spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 5Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a
mai zăbovit două zile în locul în care era 7și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” 8„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum
, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” 9Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă
umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia, 10dar, dacă
umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” 11După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme
, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” 12Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” 13Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. 15Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” 16Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” 17Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19mulţi din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. 21Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22Dar și acum, știu că orice
vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” 23Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” 24„Știu
”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea
și Viaţa
. Cine
crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred
că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” 28După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învăţătorul și te cheamă.” 29Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. 30Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31Iudeii
care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” 32Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne
, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” 33Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. 34Și a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” 35Isus plângea
. 36Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37Și unii din ei au zis: „El, care
a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39„Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 40Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea
slava lui Dumnezeu?” 41Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42Știam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru
norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu faţa
înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l și lăsaţi-l să meargă.” 45Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când
au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
Sinedriul hotărăște să-L omoare
47Atunci
, preoţii cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce
vom face? Omul acesta face multe minuni. 48Dacă-L lăsăm așa, toţi vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” 49Unul din ei, Caiafa
, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știţi nimic; 50oare nu
vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” 51Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52Și
nu numai pentru neamul acela, ci
și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54De aceea
Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim
, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Isus așteptat în Ierusalim
55Paștele iudeilor erau
aproape. Și mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curăţească. 56Ei
căutau pe Isus și vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” 57Iar preoţii cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.
Maria Îi toarnă mir pe picioare
121Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde
era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morţi. 2Acolo, I-au
pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. 3Maria
a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. 4Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” 6Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ și, ca unul care ţinea
punga, lua el ce se punea în ea. 7Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe
săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” 9O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe
care-l înviase din morţi. 10Preoţii cei mai de seamă
au hotărât să omoare și pe Lazăr, 11căci
din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12A doua zi
, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana
! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14Isus a găsit
un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: 15„Nu
te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.” 16Ucenicii Lui n-au
înţeles aceste lucruri de la început, dar
, după ce a fost proslăvit Isus, și-au
adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. 17Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. 18Și
norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi
că nu câștigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Isus vorbește de moartea Sa
20Niște
greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21s-au apropiat de Filip, care
era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” 22Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. 23Drept răspuns, Isus le-a zis: „A
sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele
de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25Cine
16:25Marcu 8:35Luca 9:24
17:33
își iubește viaţa o va pierde și cine își urăște viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde
sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27Acum
, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar
tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28Tată, proslăvește Numele Tău!” Și
din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” 29Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta
, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul
6:12
lumii acesteia va fi aruncat afară. 32Și după ce
voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe
toţi oamenii.” 33Vorbind
astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34Norodul I-a răspuns: „Noi
110:4Is. 9:7
35:8Ezec. 37:25Dan. 2:44
7:14,27Mica 4:7
am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” 35Isus le-a zis: „Lumina mai este
puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi
ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine
umblă în întuneric nu știe unde merge. 36Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii
ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a
ascuns de ei.
Necredinţa iudeilor
37Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne
, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” 39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40„Le-a
orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.” 41Isaia a spus aceste
lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42Totuși, chiar dintre fruntași, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor
, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43Căci
au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44Iar Isus a strigat: „Cine
crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45Și cine
Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46Eu
am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu
îl judec, căci Eu n-am
venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cine
Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul
pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49Căci Eu
n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce
trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viaţa veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”
