Prigonirea ucenicilor
161V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să
24:10
26:31
nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2Au
să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine
9:1
26:9-11
vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. 3Și se vor purta astfel
cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4V-am spus aceste
lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu
vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
Lucrarea Mângâietorului
5Acum Mă duc
la Cel ce M-a trimis și nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ 6Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea
v-a umplut inima. 7Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul
nu va veni la voi, dar, dacă
Mă duc, vi-L voi trimite. 8Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. 9În ce privește
păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; 10în ce privește neprihănirea
, fiindcă
Mă duc la Tatăl și nu Mă veţi mai vedea; 11în ce privește
judecata, fiindcă stăpânitorul
lumii acesteia este judecat. 12Mai am să vă spun multe lucruri, dar
acum nu le puteţi purta. 13Când va veni Mângâietorul, Duhul
adevărului, are să vă
călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. 14El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. 15Tot
17:10
ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.
Întristarea prefăcută în bucurie
16Peste puţină
vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăși, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că
Mă duc la Tatăl.” 17La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ și ‘Apoi iarăși, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’ și ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?” 18Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu știm ce vrea să spună.” 19Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ și ‘Apoi iarăși, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’? 20Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge și vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21Femeia
, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22Tot așa
și voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se
13:521 Pet. 1:8
va bucura și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat
, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi și veţi căpăta, pentru ca
bucuria voastră să fie deplină.
Cuvinte de rămas-bun
25V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl. 26În ziua aceea
, veţi cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27Căci
Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-aţi iubit și aţi
crezut că am ieșit de la Dumnezeu. 28Am ieșit
de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl.” 29Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nicio pildă. 30Acum cunoaștem că
știi toate lucrurile și n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem
că ai ieșit de la Dumnezeu.” 31„Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus. 32„Iată
că vine ceasul, și a și venit, când veţi fi risipiţi fiecare
la ale lui; și pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar
nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. 33V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în
Mine. În
lume veţi avea necazuri, dar
îndrăzniţi, Eu am biruit
5:4
lumea.”
Rugăciunea lui Isus
171După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum
28:185:271 Cor. 15:25,27Filip. 2:10Evr. 2:8
I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veșnică tuturor acelora pe
care I i-ai dat Tu. 3Și viaţa
veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care
L-ai trimis Tu. 4Eu
Te-am proslăvit pe pământ, am
sfârșit lucrarea pe care
Mi-ai dat-o s-o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuţi cu slava pe
care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6Am
făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care
Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8Căci le-am dat cuvintele pe care
Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut
că Tu M-ai trimis. 9Pentru ei Mă rog. Nu
Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10tot ce este al Meu este al Tău și ce este al
Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu
nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește
, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca
ei să fie una, cum
suntem și Noi. 12Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu
am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și
niciunul din ei n-a pierit, afară
de fiul pierzării, ca
să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14Le-am
dat Cuvântul Tău, și
lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum
Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i
păzești de cel rău. 16Ei
nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfinţește-i
prin adevărul Tău: Cuvântul
Tău este adevărul. 18Cum
M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19Și
Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca și ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21Mă rog ca
toţi să fie una, cum Tu
, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca
ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca
ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată
, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă
Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Neprihănitule Tată, lumea
nu Te-a cunoscut, dar Eu
Te-am cunoscut și aceștia
au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26Eu
le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”
Prinderea lui Isus
181După ce a rostit aceste vorbe, Isus a
plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron
, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că
22:39
Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3Iuda deci
a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoţii cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe
niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru
, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul
26:39,42
pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus înaintea lui Ana și Caiafa
12Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. 13L-au
dus întâi la Ana
, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și
Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15Simon Petru
mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru
însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portăriţa și a băgat pe Petru înăuntru. 17Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învăţătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu
am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toţi iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a
dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” 23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” 24Ana
L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei
i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” 26Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27Petru iar s-a lepădat. Și îndată
a cântat cocoșul.
Isus înaintea lui Pilat
28Au adus
10:28
11:3
pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 31Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi și judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32Aceasta s-a întâmplat ca
să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33Pilat
a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36„Împărăţia
Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns
7:14Luca 12:148:15
Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este
de aici.” 37„Atunci, un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
Isus și Baraba
După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu
nu găsesc nicio vină în El. 39Dar
, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” 40Atunci
, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba
era un tâlhar.
