Rugăciunea lui Isus
171După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum
28:185:271 Cor. 15:25,27Filip. 2:10Evr. 2:8
I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veșnică tuturor acelora pe
care I i-ai dat Tu. 3Și viaţa
veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care
L-ai trimis Tu. 4Eu
Te-am proslăvit pe pământ, am
sfârșit lucrarea pe care
Mi-ai dat-o s-o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuţi cu slava pe
care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6Am
făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care
Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8Căci le-am dat cuvintele pe care
Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut
că Tu M-ai trimis. 9Pentru ei Mă rog. Nu
Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10tot ce este al Meu este al Tău și ce este al
Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu
nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește
, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca
ei să fie una, cum
suntem și Noi. 12Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu
am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și
niciunul din ei n-a pierit, afară
de fiul pierzării, ca
să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14Le-am
dat Cuvântul Tău, și
lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum
Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i
păzești de cel rău. 16Ei
nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfinţește-i
prin adevărul Tău: Cuvântul
Tău este adevărul. 18Cum
M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19Și
Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca și ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21Mă rog ca
toţi să fie una, cum Tu
, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca
ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca
ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată
, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă
Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Neprihănitule Tată, lumea
nu Te-a cunoscut, dar Eu
Te-am cunoscut și aceștia
au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26Eu
le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”
Prinderea lui Isus
181După ce a rostit aceste vorbe, Isus a
plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron
, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că
22:39
Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3Iuda deci
a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoţii cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe
niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru
, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul
26:39,42
pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Isus înaintea lui Ana și Caiafa
12Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. 13L-au
dus întâi la Ana
, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și
Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15Simon Petru
mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru
însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portăriţa și a băgat pe Petru înăuntru. 17Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învăţătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu
am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toţi iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a
dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” 23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” 24Ana
L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei
i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” 26Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27Petru iar s-a lepădat. Și îndată
a cântat cocoșul.
Isus înaintea lui Pilat
28Au adus
10:28
11:3
pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 31Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi și judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32Aceasta s-a întâmplat ca
să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33Pilat
a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36„Împărăţia
Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns
7:14Luca 12:148:15
Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este
de aici.” 37„Atunci, un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
Isus și Baraba
După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu
nu găsesc nicio vină în El. 39Dar
, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” 40Atunci
, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba
era un tâlhar.
Isus este dat în mâinile iudeilor
191Atunci
27:26Marcu 15:15Luca 18:33
, Pilat a luat pe Isus și a pus să-L bată. 2Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3Apoi, s-au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. 4Pilat a ieșit iarăși afară și a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca
să știţi că nu găsesc nicio vină în El.” 5Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. 6Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luaţi-L voi și răstigniţi-L”, le-a zis
Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” 7Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege
, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a
făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” 8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. 9A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar
Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ţi dau drumul!” 11„N-ai
avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă
dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine
se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.” 13Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, „Gabata”. 14Era
ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem
alt împărat decât pe Cezarul!” 16Atunci
, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
17Isus, ducându-Și
crucea, a
ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. 18Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. 19Pilat
a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. 20Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. 21Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” 22„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. 23Ostașii
, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 24Și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărţit
hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostașii. 25Lângă
crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa
, și Maria Magdalena. 26Când a văzut Isus pe mamă-Sa și, lângă ea, pe
ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie
, iată fiul tău!” 27Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă
. 28După aceea, Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca
să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” 29Acolo era un vas plin cu oţet. Ostașii au pus
într-o ramură de isop un burete plin cu oţet și I l-au dus la gură. 30Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a
isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită
31De frică să
nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci
era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi și să fie luaţi de pe cruce. 32Ostașii au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33Când au venit la Isus și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliţă; și îndată a
ieșit din ea sânge și apă. 35Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeţi. 36Aceste lucruri s-au întâmplat ca
să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” 37Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor
vedea pe cine au străpuns.”
Îngroparea lui Isus
38După
aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de
frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39Nicodim
, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. 40Au luat deci trupul lui Isus și l-au
înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Din
pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că
mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
