Isus este dat în mâinile iudeilor
191Atunci
27:26Marcu 15:15Luca 18:33
, Pilat a luat pe Isus și a pus să-L bată. 2Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3Apoi, s-au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. 4Pilat a ieșit iarăși afară și a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca
să știţi că nu găsesc nicio vină în El.” 5Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. 6Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luaţi-L voi și răstigniţi-L”, le-a zis
Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” 7Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege
, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a
făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” 8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. 9A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar
Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ţi dau drumul!” 11„N-ai
avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă
dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine
se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.” 13Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, „Gabata”. 14Era
ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem
alt împărat decât pe Cezarul!” 16Atunci
, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
17Isus, ducându-Și
crucea, a
ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. 18Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. 19Pilat
a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. 20Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. 21Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” 22„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. 23Ostașii
, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 24Și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărţit
hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostașii. 25Lângă
crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa
, și Maria Magdalena. 26Când a văzut Isus pe mamă-Sa și, lângă ea, pe
ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie
, iată fiul tău!” 27Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă
. 28După aceea, Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca
să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” 29Acolo era un vas plin cu oţet. Ostașii au pus
într-o ramură de isop un burete plin cu oţet și I l-au dus la gură. 30Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a
isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită
31De frică să
nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci
era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi și să fie luaţi de pe cruce. 32Ostașii au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33Când au venit la Isus și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliţă; și îndată a
ieșit din ea sânge și apă. 35Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeţi. 36Aceste lucruri s-au întâmplat ca
să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” 37Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor
vedea pe cine au străpuns.”
Îngroparea lui Isus
38După
aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de
frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39Nicodim
, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. 40Au luat deci trupul lui Isus și l-au
înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Din
pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că
mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Învierea lui Isus Hristos
201În ziua
dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru și la celălalt
ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.” 3Petru
și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile
de pânză jos, dar n-a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7Iar ștergarul
, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur. 8Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut. 9Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură
13:34,35
, Isus trebuia să învieze din morţi. 10Apoi, ucenicii s-au întors acasă.
Isus Se arată Mariei
11Dar
Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. 13„Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” 14După ce
a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.” 16Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!” 17„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii
Mei și spune-le că Mă
sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul
Meu și Dumnezeul vostru.” 18Maria Magdalena s-a
dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.
Isus Se arată ucenicilor
19În
seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 20Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii
s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21Isus
le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum
M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Celor ce
18:18
le veţi ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”
Isus Se arată și lui Toma
24Toma, zis
Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” 27Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi
degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ţi mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” 28Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice
de cei ce n-au văzut, și au crezut.”
Rostul celor scrise aici
30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe
alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar
lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și
, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Arătarea la Marea Tiberiadei
211După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael
din Cana Galileii, fiii
lui Zebedei și alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu
știau că este Isus. 5„Copii”, le-a zis Isus
, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.” 6El le-a zis
: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei și veţi găsi.” Au aruncat-o deci și n-o mai puteau trage de mulţimea peștilor. 7Atunci, ucenicul
pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi. 9Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10Isus le-a zis: „Aduceţi din peștii pe care i-aţi prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în corăbioară și a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari, și, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. 12„Veniţi
de prânziţi”, le-a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. 14Aceasta era a
treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.
Isus vestește moartea lui Petru
15După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” 16I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis
5:2,4
: „Paște oiţele Mele.” 17A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate
le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat
, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” 19A zis lucrul acesta ca să arate cu
ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” 20Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe
care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până
25:311 Cor. 4:5
11:26Apoc. 2:25
3:11
22:7,20
voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” 23Din pricina aceasta, a ieșit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” 24Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm
că mărturia lui este adevărată. 25Mai
sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred
că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.
