Nunta din Cana
21A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana
din Galileea. Mama lui Isus era acolo. 2Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. 3Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” 4Isus i-a răspuns: „Femeie
, ce
19:22
am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul
.” 5Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.” 6Și acolo erau șase vase de piatră, puse după
obiceiul de curăţire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. 7Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus. 8„Scoateţi acum”, le-a zis El, „și aduceţi nunului.” Și i-au adus. 9Nunul, după ce a gustat apa
făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire 10și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” 11Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a
arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El. 12După aceea, S-a coborât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii
și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
13Paștele
iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14În Templu a găsit
pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. 15A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. 16Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici și nu faceţi din casa
Tatălui Meu o casă de negustorie.” 17Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna
pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” 18Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: „Prin ce
semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” 19Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi
27:40Marcu 14:58
15:29
templul acesta și în trei zile îl voi ridica.” 20Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” 21Dar El le vorbea despre
6:192 Cor. 6:16
templul trupului Său. 22Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui și-au
adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus.
Isus și cei ce cred în Numele Lui
23Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paștelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toţi. 25Și n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El
Însuși știa ce este în om.
Isus și Nicodim
31Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. 2Acesta
a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Învăţătorule, știm că ești un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni
nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el.” 3Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă
un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” 4Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” 5Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă
nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. 6Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. 7Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă nașteţi din nou.’ 8Vântul
suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” 9Nicodim I-a zis: „Cum
se poate face așa ceva?” 10Isus i-a răspuns: „Tu ești învăţătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri? 11Adevărat
8:28
12:49
14:24
, adevărat îţi spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi
nu primiţi mărturia noastră. 12Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13Nimeni
nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
Șarpele de aramă
14Și
, după cum a înălţat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie
să fie înălţat și Fiul omului, 15pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa
veșnică. 16Fiindcă
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. 17Dumnezeu, în adevăr, n-a
12:471 Ioan 4:14
trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Oricine
crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Și judecata aceasta stă în faptul că
, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine
face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. 21Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul
22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și
boteza. 23Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim
, pentru că acolo erau multe ape, și
oamenii veneau ca să fie botezaţi. 24Căci
Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. 25Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire. 26Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre
care ai mărturisit tu iată că botează și toţi oamenii se duc la El.” 27Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi
decât ce-i este dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu
sunt eu Hristosul, ci sunt
trimis înaintea Lui. 29Cine
are mireasă este mire, dar prietenul
mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină. 30Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. 31Cel ce
vine din cer este
mai presus de toţi; cel ce
este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce
vine din cer este mai presus de toţi. 32El mărturisește ce
a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cine primește mărturia Lui adeverește
prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. 34Căci
Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu
măsură. 35Tatăl
28:18Luca 10:2213:3
17:2Evr. 2:8
iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36Cine
crede în Fiul are viaţa veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Samariteanca
41Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează
mai mulţi ucenici decât Ioan. 2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe
48:22Ios. 24:32
care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii
, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ţi-ar fi dat apă
44:3Ier. 2:13Zah. 13:1
14:8
vie.” 11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar oricui
va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se
va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.” 15„Doamne”, I-a zis
femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 16„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” 17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18Pentru că cinci bărbaţi ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd
24:197:40
că ești proroc. 20Părinţii noștri s-au închinat pe muntele acesta
; și voi ziceţi că în Ierusalim
este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când
nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinaţi la ce
nu cunoașteţi, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci
mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh
și
în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24Dumnezeu
este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne
spună toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu
, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Trezirea din Samaria
27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29„Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus
tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteţi.” 33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea
Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care
sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36Cine
seceră primește o plată și strânge rod pentru viaţa veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ 38Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, și voi aţi intrat în osteneala lor.” 39Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina
mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine
și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44Căci
El Însuși spusese că un proroc nu este preţuit în patria
sa. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci
fuseseră și ei la praznic. 46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde
prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48Isus i-a zis: „Dacă
nu vedeţi semne și minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” 50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
