Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
4

Samariteanca

41Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează

4:1
Cap. 3:22,26.
mai mulţi ucenici decât Ioan. 2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe
4:5
Gen. 33:19
48:22Ios. 24:32
care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii
4:9
2 Împ. 17:24Luca 9:52,53Fapte 10:28
, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ţi-ar fi dat apă
4:10
Is. 12:3
44:3Ier. 2:13Zah. 13:1
14:8
vie.” 11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar oricui
4:14
Cap. 6:35,58.
va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se
4:14
Cap. 7:38.
va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.” 15„Doamne”, I-a zis
4:15
Cap. 6:34;
femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 16„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” 17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18Pentru că cinci bărbaţi ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd
4:19
Luca 7:16
24:197:40
că ești proroc. 20Părinţii noștri s-au închinat pe muntele acesta
4:20
Jud. 9:7
; și voi ziceţi că în Ierusalim
4:20
Deut. 12:5,111 Împ. 9:32 Cron. 7:12
este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când
4:21
Mal. 1:111 Tim. 2:8
nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinaţi la ce
4:22
2 Împ. 17:29
nu cunoașteţi, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci
4:22
Is. 2:3Luca 24:47Rom. 9:4,5
mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh
4:23
Filip. 3:3
și
4:23
Cap. 1:17.
în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24Dumnezeu
4:24
2 Cor. 3:17
este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne
4:25
Vers. 29.
spună toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu
4:26
Mat. 26:63,64Marcu 14:61,62
, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Trezirea din Samaria

27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29„Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus

4:29
Vers. 25.
tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteţi.” 33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea
4:34
Iov 23:1217:4
Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care
4:35
Mat. 9:37Luca 10:2
sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36Cine
4:36
Dan. 12:3
seceră primește o plată și strânge rod pentru viaţa veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ 38Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, și voi aţi intrat în osteneala lor.” 39Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina
4:39
Vers. 29.
mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine
4:42
Cap. 17:8.
și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc

43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44Căci

4:44
Mat. 13:57Marcu 6:1Luca 4:24
El Însuși spusese că un proroc nu este preţuit în patria
4:44
Cap. 2:23;
sa. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci
4:45
Deut. 16:16
fuseseră și ei la praznic. 46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde
4:46
Cap. 2:1,11.
prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48Isus i-a zis: „Dacă
4:48
1 Cor. 1:22
nu vedeţi semne și minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” 50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.