Înmulţirea pâinilor
61După aceea
, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4Paștele, praznicul iudeilor, erau
aproape. 5Isus
Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu
două sute de lei6:7 Grecește: dinari. n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” 8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâţia?” 10Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul
cel așteptat în lume.” 15Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
16Când
s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Pâinea vieţii
22Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea și v-aţi săturat. 27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru
mâncarea care rămâne pentru viaţa veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe
17:5Marcu 1:11
9:7Luca 3:22
9:355:37
8:18Fapte 2:222 Pet. 1:17
El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta
: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 30„Ce
16:1Marcu 8:111 Cor. 1:22
semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31Părinţii
noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine
din cer.’” 32Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viaţa.” 34„Doamne
”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” 35Isus le-a zis: „Eu
sunt Pâinea vieţii. Cine
vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar
v-am spus că M-aţi și văzut și tot nu credeţi. 37Tot
ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe
cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38căci M-am coborât din cer ca să fac nu
voia Mea, ci
voia Celui ce M-a trimis. 39Și voia Celui ce M-a trimis este să
nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40Voia Tatălui meu este ca
oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare
nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?” 43Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. 44Nimeni
nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45În
10:16
proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46Nu
că cineva a văzut pe Tatăl, afară de
8:19
Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cine
crede în Mine are viaţa veșnică. 48Eu
sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii
voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Pâinea
care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea
vie, care
s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau
între ei și ziceau: „Cum
poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi
trupul Fiului omului și dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înșivă. 54Cine
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne
4:15,16
în Mine, și Eu rămân în el. 57După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58Astfel
este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60Mulţi
din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62Dar
dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63Duhul
este acela care dă viaţă, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viaţă. 64Dar sunt
unii din voi care nu cred.” Căci Isus
știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am
spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” 66Din
clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele
vieţii veșnice. 69Și
noi am crezut și am ajuns la cunoștinţa că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70Isus le-a răspuns: „Nu
v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul
din voi este un drac.” 71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.