Vindecarea slăbănogului de 38 de ani
51După aceea
era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare
12:39
, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscaţi, care așteptau mișcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8„Scoală-te
”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul și umblă.” 9Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era
o zi de Sabat. 10Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi
3:4Luca 6:2
13:14
este îngăduit să-ţi ridici patul.” 11El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul și umblă.’” 12Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul și umblă’?” 13Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14După aceea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu
mai păcătuiești, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15Omul acela s-a dus și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. 16Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
Lucrarea Fiului
17Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl
Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez.” 18Tocmai de aceea căutau
și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea
, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. 19Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul
nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20Căci
Tatăl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. 21În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii și le dă viaţă, tot așa
8:54
și Fiul dă viaţă cui vrea. 22Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
28:1817:2Fapte 17:311 Pet. 4:5
dat-o Fiului, 23pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine
nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun că cine
ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veșnică și nu vine la judecată, ci
a trecut din moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morţi
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia. 26Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viaţa în Sine. 27Și I-a
dat putere să judece, întrucât
este Fiu al omului. 28Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29și
vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce
au făcut răul vor învia pentru judecată. 30Eu
nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu
caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31Dacă
Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32Este un Altul
17:51 Ioan 5:6,7,9
care mărturisește despre Mine; și știu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, și
el a mărturisit pentru adevăr. 34Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. 35Ioan era lumina care este aprinsă și
luminează și voi
21:26Marcu 6:20
aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. 36Dar Eu
am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările
acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37Și Tatăl, care M-a trimis, a
17:58:18
mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu
I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa 38și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. 39Cercetaţi
34:16Luca 16:29Fapte 17:11
Scripturile, pentru că socotiţi că în ele
aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. 40Și
nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! 41Eu
nu umblu după slava care vine de la oameni. 42Dar știu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veţi primi. 44Cum
puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora și nu căutaţi slava
care vine de la singurul Dumnezeu? 45Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este
cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede și pe Mine, pentru că
12:3
18:18
22:18
49:10Deut. 18:15,18Fapte 26:22
el a scris despre Mine. 47Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”
Înmulţirea pâinilor
61După aceea
, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4Paștele, praznicul iudeilor, erau
aproape. 5Isus
Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu
două sute de lei6:7 Grecește: dinari. n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” 8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâţia?” 10Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul
cel așteptat în lume.” 15Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
16Când
s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Pâinea vieţii
22Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea și v-aţi săturat. 27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru
mâncarea care rămâne pentru viaţa veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe
17:5Marcu 1:11
9:7Luca 3:22
9:355:37
8:18Fapte 2:222 Pet. 1:17
El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta
: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 30„Ce
16:1Marcu 8:111 Cor. 1:22
semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31Părinţii
noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine
din cer.’” 32Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viaţa.” 34„Doamne
”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” 35Isus le-a zis: „Eu
sunt Pâinea vieţii. Cine
vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar
v-am spus că M-aţi și văzut și tot nu credeţi. 37Tot
ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe
cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38căci M-am coborât din cer ca să fac nu
voia Mea, ci
voia Celui ce M-a trimis. 39Și voia Celui ce M-a trimis este să
nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40Voia Tatălui meu este ca
oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare
nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?” 43Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. 44Nimeni
nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45În
10:16
proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46Nu
că cineva a văzut pe Tatăl, afară de
8:19
Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cine
crede în Mine are viaţa veșnică. 48Eu
sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii
voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Pâinea
care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea
vie, care
s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau
între ei și ziceau: „Cum
poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi
trupul Fiului omului și dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înșivă. 54Cine
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne
4:15,16
în Mine, și Eu rămân în el. 57După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58Astfel
este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60Mulţi
din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62Dar
dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63Duhul
este acela care dă viaţă, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viaţă. 64Dar sunt
unii din voi care nu cred.” Căci Isus
știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am
spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” 66Din
clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele
vieţii veșnice. 69Și
noi am crezut și am ajuns la cunoștinţa că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70Isus le-a răspuns: „Nu
v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul
din voi este un drac.” 71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
Necredinţa fraţilor lui Isus
71După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că
iudeii căutau să-L omoare. 2Și
praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. 3Fraţii
Lui I-au zis: „Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” 5Căci nici
fraţii Lui nu credeau în El. 6Isus le-a zis: „Vremea
Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. 7Pe voi lumea nu
vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că
mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. 8Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă
nu Mi s-a împlinit încă vremea.” 9După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
Isus în Ierusalim la Praznicul Corturilor
10După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11Iudeii
Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: „Unde este?” 12Noroadele vorbeau mult în șoaptă
despre El. Unii
ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.” 13Totuși, de
frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. 14Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăţa norodul. 15Iudeii
se mirau și ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” 16Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea
nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 17Dacă
vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cine
vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate. 19Oare
nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ţine Legea. De
ce căutaţi să Mă omorâţi?” 20Norodul I-a răspuns: „Ai drac
. Cine caută să Te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut și toţi vă miraţi de ea. 22Moise
v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci
de la patriarhi – și voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. 23Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am
însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului? 24Nu
judecaţi după înfăţișare, ci judecaţi după dreptate.” 25Niște locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-l omoare? 26Și totuși iată că vorbește pe faţă, și ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut
că El este Hristosul? 27Dar
noi știm de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.” 28Și Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă
cunoașteţi și Mă știţi de unde sunt! Eu
n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este
adevărat și voi
nu-L cunoașteţi. 29Eu
Îl cunosc, căci vin de la El și El M-a trimis.” 30Ei căutau
20:19
deci să-L prindă și nimeni
n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31Mulţi
din norod au crezut în El și ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” 32Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. 33Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină
vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34Voi Mă
veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.” 35Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei
împrăștiaţi printre greci și să înveţe pe greci? 36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni’?”
Isus, Apa vieţii
37În
ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă
însetează cineva, să vină la Mine și să bea. 38Cine
crede în Mine, din
44:3
inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39Spunea
cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit
.
Încercări pentru prinderea lui Isus
40Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul
.” 41Alţii ziceau: „Acesta
este Hristosul.” Și alţii ziceau: „Cum, din Galileea
are să vină Hristosul? 42Nu zice
Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David și din satul Betleem, unde
era David?” 43S-a
făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui. 44Unii
din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. 45Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă și la farisei. Și aceștia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” 46Aprozii au răspuns: „Niciodată
n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” 47Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duși și voi în rătăcire? 48A
crezut în El vreunul din mai-marii noștri sau din farisei? 49Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!” 50Nicodim, cel care
venise la Isus noaptea și care era unul din ei, le-a zis: 51„Legea
17:8
19:15
noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?” 52Drept răspuns, ei i-au zis: „Și tu ești din
Galileea? Cercetează bine și vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.” 53(Și s-a întors fiecare acasă.
