Înmulţirea pâinilor
61După aceea
, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4Paștele, praznicul iudeilor, erau
aproape. 5Isus
Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu
două sute de lei6:7 Grecește: dinari. n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” 8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâţia?” 10Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul
cel așteptat în lume.” 15Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
16Când
s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Pâinea vieţii
22Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea și v-aţi săturat. 27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru
mâncarea care rămâne pentru viaţa veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe
17:5Marcu 1:11
9:7Luca 3:22
9:355:37
8:18Fapte 2:222 Pet. 1:17
El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta
: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 30„Ce
16:1Marcu 8:111 Cor. 1:22
semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31Părinţii
noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine
din cer.’” 32Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viaţa.” 34„Doamne
”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” 35Isus le-a zis: „Eu
sunt Pâinea vieţii. Cine
vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar
v-am spus că M-aţi și văzut și tot nu credeţi. 37Tot
ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe
cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38căci M-am coborât din cer ca să fac nu
voia Mea, ci
voia Celui ce M-a trimis. 39Și voia Celui ce M-a trimis este să
nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40Voia Tatălui meu este ca
oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare
nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?” 43Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. 44Nimeni
nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45În
10:16
proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46Nu
că cineva a văzut pe Tatăl, afară de
8:19
Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cine
crede în Mine are viaţa veșnică. 48Eu
sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii
voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Pâinea
care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea
vie, care
s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau
între ei și ziceau: „Cum
poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi
trupul Fiului omului și dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înșivă. 54Cine
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne
4:15,16
în Mine, și Eu rămân în el. 57După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58Astfel
este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60Mulţi
din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62Dar
dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63Duhul
este acela care dă viaţă, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viaţă. 64Dar sunt
unii din voi care nu cred.” Căci Isus
știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am
spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” 66Din
clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele
vieţii veșnice. 69Și
noi am crezut și am ajuns la cunoștinţa că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70Isus le-a răspuns: „Nu
v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul
din voi este un drac.” 71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
Necredinţa fraţilor lui Isus
71După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că
iudeii căutau să-L omoare. 2Și
praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. 3Fraţii
Lui I-au zis: „Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” 5Căci nici
fraţii Lui nu credeau în El. 6Isus le-a zis: „Vremea
Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. 7Pe voi lumea nu
vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că
mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. 8Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă
nu Mi s-a împlinit încă vremea.” 9După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
Isus în Ierusalim la Praznicul Corturilor
10După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11Iudeii
Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: „Unde este?” 12Noroadele vorbeau mult în șoaptă
despre El. Unii
ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.” 13Totuși, de
frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. 14Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăţa norodul. 15Iudeii
se mirau și ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” 16Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea
nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 17Dacă
vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cine
vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate. 19Oare
nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ţine Legea. De
ce căutaţi să Mă omorâţi?” 20Norodul I-a răspuns: „Ai drac
. Cine caută să Te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut și toţi vă miraţi de ea. 22Moise
v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci
de la patriarhi – și voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. 23Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am
însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului? 24Nu
judecaţi după înfăţișare, ci judecaţi după dreptate.” 25Niște locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-l omoare? 26Și totuși iată că vorbește pe faţă, și ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut
că El este Hristosul? 27Dar
noi știm de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.” 28Și Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă
cunoașteţi și Mă știţi de unde sunt! Eu
n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este
adevărat și voi
nu-L cunoașteţi. 29Eu
Îl cunosc, căci vin de la El și El M-a trimis.” 30Ei căutau
20:19
deci să-L prindă și nimeni
n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31Mulţi
din norod au crezut în El și ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” 32Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. 33Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină
vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34Voi Mă
veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.” 35Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei
împrăștiaţi printre greci și să înveţe pe greci? 36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni’?”
Isus, Apa vieţii
37În
ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă
însetează cineva, să vină la Mine și să bea. 38Cine
crede în Mine, din
44:3
inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39Spunea
cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit
.
Încercări pentru prinderea lui Isus
40Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul
.” 41Alţii ziceau: „Acesta
este Hristosul.” Și alţii ziceau: „Cum, din Galileea
are să vină Hristosul? 42Nu zice
Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David și din satul Betleem, unde
era David?” 43S-a
făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui. 44Unii
din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. 45Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă și la farisei. Și aceștia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” 46Aprozii au răspuns: „Niciodată
n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” 47Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duși și voi în rătăcire? 48A
crezut în El vreunul din mai-marii noștri sau din farisei? 49Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!” 50Nicodim, cel care
venise la Isus noaptea și care era unul din ei, le-a zis: 51„Legea
17:8
19:15
noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?” 52Drept răspuns, ei i-au zis: „Și tu ești din
Galileea? Cercetează bine și vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.” 53(Și s-a întors fiecare acasă.
Femeia prinsă în preacurvie
81Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăţa. 3Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4și au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5Moise
, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine
dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” 8Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi
de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici
12:14
Eu nu te osândesc. Du-te și să
nu mai păcătuiești.”)
Isus, Lumina lumii
12Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu
sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu
mărturisești despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi
nu știţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi
judecaţi după înfăţișare; Eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu
sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17În
19:15Mat. 18:162 Cor. 13:1Evr. 10:28
Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește
și Tatăl, care M-a trimis.” 19Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi
nu Mă cunoașteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă
M-aţi cunoaște pe Mine, aţi cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria
; și nimeni
n-a pus mâna pe El, pentru că încă
nu-I sosise ceasul. 21Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă
veţi căuta și veţi
muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’!” 23„Voi
sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi
sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea
v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci
, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce
M-a trimis este adevărat; și Eu
, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa
pe Fiul omului, atunci
veţi cunoaște că
Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M-a învăţat Tatăl Meu. 29Cel
ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl
nu M-a lăsat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Adevărata slobozenie
30Pe când vorbea Isus astfel, mulţi
au crezut în El. 31Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32veţi cunoaște adevărul
8:2Iac. 1:25
2:12
, și adevărul vă va face slobozi.” 33Ei I-au răspuns: „Noi
suntem sămânţa lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine
trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Și robul
nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36Deci, dacă
Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37Știu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi
să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu
spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam
.” Isus le-a zis: „Dacă
9:7Gal. 3:7,29
aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe
care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un
64:8Mal. 1:6
singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le-a zis: „Dacă
ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi și pe Mine, căci
Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am
venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43Pentru
ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44Voi
aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu
stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai
drac?” 49„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50Eu
nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă
păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam
a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ 53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” 54Isus a răspuns: „Dacă
Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl
Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, 55și totuși nu-L
cunoașteţi. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a
săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a
văzut-o și s-a bucurat.” 57„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” 58Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt
Eu.” 59La auzul acestor vorbe, au
luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând
prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.
