Femeia prinsă în preacurvie
81Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăţa. 3Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4și au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5Moise
, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine
dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” 8Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi
de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici
12:14
Eu nu te osândesc. Du-te și să
nu mai păcătuiești.”)
Isus, Lumina lumii
12Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu
sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu
mărturisești despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi
nu știţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi
judecaţi după înfăţișare; Eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu
sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17În
19:15Mat. 18:162 Cor. 13:1Evr. 10:28
Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește
și Tatăl, care M-a trimis.” 19Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi
nu Mă cunoașteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă
M-aţi cunoaște pe Mine, aţi cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria
; și nimeni
n-a pus mâna pe El, pentru că încă
nu-I sosise ceasul. 21Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă
veţi căuta și veţi
muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’!” 23„Voi
sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi
sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea
v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci
, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce
M-a trimis este adevărat; și Eu
, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa
pe Fiul omului, atunci
veţi cunoaște că
Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M-a învăţat Tatăl Meu. 29Cel
ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl
nu M-a lăsat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Adevărata slobozenie
30Pe când vorbea Isus astfel, mulţi
au crezut în El. 31Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32veţi cunoaște adevărul
8:2Iac. 1:25
2:12
, și adevărul vă va face slobozi.” 33Ei I-au răspuns: „Noi
suntem sămânţa lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine
trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Și robul
nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36Deci, dacă
Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37Știu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi
să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu
spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam
.” Isus le-a zis: „Dacă
9:7Gal. 3:7,29
aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe
care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un
64:8Mal. 1:6
singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le-a zis: „Dacă
ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi și pe Mine, căci
Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am
venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43Pentru
ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44Voi
aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu
stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai
drac?” 49„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50Eu
nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă
păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam
a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ 53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” 54Isus a răspuns: „Dacă
Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl
Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, 55și totuși nu-L
cunoașteţi. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a
săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a
văzut-o și s-a bucurat.” 57„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” 58Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt
Eu.” 59La auzul acestor vorbe, au
luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând
prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.