Femeia prinsă în preacurvie
81Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăţa. 3Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4și au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5Moise
, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine
dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” 8Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi
de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici
12:14
Eu nu te osândesc. Du-te și să
nu mai păcătuiești.”)
Isus, Lumina lumii
12Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu
sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu
mărturisești despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi
nu știţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi
judecaţi după înfăţișare; Eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu
sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17În
19:15Mat. 18:162 Cor. 13:1Evr. 10:28
Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește
și Tatăl, care M-a trimis.” 19Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi
nu Mă cunoașteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă
M-aţi cunoaște pe Mine, aţi cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria
; și nimeni
n-a pus mâna pe El, pentru că încă
nu-I sosise ceasul. 21Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă
veţi căuta și veţi
muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’!” 23„Voi
sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi
sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea
v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci
, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce
M-a trimis este adevărat; și Eu
, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa
pe Fiul omului, atunci
veţi cunoaște că
Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M-a învăţat Tatăl Meu. 29Cel
ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl
nu M-a lăsat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Adevărata slobozenie
30Pe când vorbea Isus astfel, mulţi
au crezut în El. 31Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32veţi cunoaște adevărul
8:2Iac. 1:25
2:12
, și adevărul vă va face slobozi.” 33Ei I-au răspuns: „Noi
suntem sămânţa lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine
trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Și robul
nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36Deci, dacă
Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37Știu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi
să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu
spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam
.” Isus le-a zis: „Dacă
9:7Gal. 3:7,29
aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe
care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un
64:8Mal. 1:6
singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le-a zis: „Dacă
ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi și pe Mine, căci
Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am
venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43Pentru
ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44Voi
aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu
stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai
drac?” 49„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50Eu
nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă
păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam
a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ 53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” 54Isus a răspuns: „Dacă
Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl
Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, 55și totuși nu-L
cunoașteţi. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a
săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a
văzut-o și s-a bucurat.” 57„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” 58Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt
Eu.” 59La auzul acestor vorbe, au
luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând
prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.
Vindecarea unui orb din naștere
91Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine
a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci
s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Cât este ziuă, trebuie
să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt
Lumina lumii.” 6După ce a zis aceste vorbe, a
8:23
scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7și i-a zis: „Du-te de te spală în
scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El
s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. 8Vecinii și cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerșetor ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” 9Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el.” Și el însuși zicea: „Eu sunt.” 10Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11El a răspuns: „Omul
acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului și spală-te.’ M-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea.” 12„Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu.”
Cercetarea orbului de farisei
13Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. 14Și era o zi de Sabat când făcuse Isus tină și-i deschisese ochii. 15Din nou, fariseii l-au întrebat și ei cum și-a căpătat vederea. Și el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd.” 16Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum
poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Și
era dezbinare între ei. 17Iarăși au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este
un proroc”, le-a răspuns el. 18Iudeii n-au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui. 19Și când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?” 20Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. 21Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l privește.” 22Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se
temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să
fie dat afară din sinagogă. 23De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.” 24Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă
slavă lui Dumnezeu: noi
știm că omul acesta este un păcătos.” 25El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: că eram orb, și acum văd.” 26Iarăși l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27„Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „și n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi și voi ucenicii Lui!” 28Ei l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. 29Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu
știm de unde este.” 30„Aici
este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu știţi de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu
35:12Ps. 18:41
34:15
66:18Prov. 1:28
15:29
29:9Is. 1:15Ier. 11:11
14:12Ezec. 8:18Mica 3:4Zah. 7:13
n-ascultă pe păcătoși, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. 33Dacă
omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” 34„Tu ești născut cu totul în
păcat”, i-au răspuns ei, „și vrei să ne înveţi pe noi?” Și l-au dat afară.
Isus întâlnește pe orb în Templu
35Isus a auzit că l-au dat afară și, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul
16:16Marcu 1:11 Ioan 5:13
lui Dumnezeu?” 36El a răspuns: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?” 37„L-ai și văzut”, i-a zis Isus, „și Cel
care vorbește cu tine, Acela este.” 38„Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat. 39Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru
judecată: ca
cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să ajungă orbi.” 40Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au
zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” 41„Dacă
aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.
Păstorul cel bun
101Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ și un tâlhar. 2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 4După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
Isus, Ușa oilor
7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. 8Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9Eu
sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug. 11Eu
37:24Evr. 13:201 Pet. 2:25
5:4
sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viaţa pentru oi. 12Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă
oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie. 13Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile
Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, 15așa cum
Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și
Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. 16Mai am și alte
oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și
va fi o turmă și un Păstor. 17Tatăl Mă iubește, pentru că
Îmi dau viaţa ca iarăși s-o iau. 18Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am
putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta
este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” 19Din pricina acestor cuvinte, iarăși
s-a făcut dezbinare între iudei. 20Mulţi dintre ei ziceau: „Are
drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” 21Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate
146:8
un drac să
deschidă ochii orbilor?”
Isus la Praznicul Înnoirii
22În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. 23Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub
5:12
pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” 25„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeţi. Lucrările
pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26Dar
voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. 27Oile
Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. 28Eu le dau viaţa veșnică, în veac nu
vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29Tatăl
Meu, care
Mi le-a dat, este mai mare decât toţi și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30Eu
și Tatăl una suntem.” 31Atunci, iudeii
iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. 32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te
faci Dumnezeu.” 34Isus le-a răspuns: „Nu
este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? 35Dacă Legea a numit dumnezei pe
aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desfiinţată, 36cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care
Tatăl M-a sfinţit și M-a trimis
în lume? Și aceasta, pentru că
am zis: ‘Sunt Fiul
lui Dumnezeu!’ 37Dacă
nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. 38Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi
pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoașteţi și să știţi că
Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39La
auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde
botezase Ioan la început. Și a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar
tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.” 42Și
mulţi au crezut în El în locul acela.
