101M-am dezgustat
de viaţă!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi
în amărăciunea sufletului meu.
2Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3Îţi place să chinuiești,
să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4Oare ai ochi de carne,
sau vezi
cum vede un om?
5Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
6ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauţi păcatul meu,
7când
știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile
Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
9Adu-Ţi aminte
3:19Is. 64:8
că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11M-ai îmbrăcat
cu piele și carne,
m-ai ţesut cu oase și vine;
12mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum ce aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă
pândești
și să nu-mi ierţi fărădelegea.
15Dacă sunt vinovat, vai
de mine!
Dacă sunt nevinovat
, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia
mea.
16Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești
ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
17Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18Pentru ce
m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
20Nu sunt
8:9Ps. 39:5
zilele mele destul de puţine?
Să mă lase
dar, să plece
de la mine și să răsuflu puţin
21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22în ţara
întunericului și a umbrei
morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!’”