91Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată
dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4Ale Lui
sunt înţelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5El mută deodată munţii
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6Zguduie
pământul din temelia
lui,
de i se clatină stâlpii.
7Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ţine stelele sub pecetea Lui.
8Numai El
întinde cerurile
și umblă pe înălţimile mării.
9El a făcut
Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Raliţele
și stelele din ţinuturile de miazăzi.
10El face
lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată
, El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12Dacă
apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei
.
14Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15Chiar dacă aș
avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulţește fără pricină
rănile,
18care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat
ca și pe cel vinovat.
23Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă
19:4Ier. 14:4
ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25Zilele
mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26trec ca și corăbiile cele iuţi,
ca vulturul
care se repede asupra prăzii.
27Dacă
zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28sunt îngrozit
de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat
.
29Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă
m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,
31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32Căci El nu
este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33Nici nu
este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34Să-Și tragă
însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
101M-am dezgustat
de viaţă!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi
în amărăciunea sufletului meu.
2Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3Îţi place să chinuiești,
să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4Oare ai ochi de carne,
sau vezi
cum vede un om?
5Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
6ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauţi păcatul meu,
7când
știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile
Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
9Adu-Ţi aminte
3:19Is. 64:8
că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11M-ai îmbrăcat
cu piele și carne,
m-ai ţesut cu oase și vine;
12mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum ce aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă
pândești
și să nu-mi ierţi fărădelegea.
15Dacă sunt vinovat, vai
de mine!
Dacă sunt nevinovat
, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia
mea.
16Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești
ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
17Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18Pentru ce
m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
20Nu sunt
zilele mele destul de puţine?
Să mă lase
dar, să plece
de la mine și să răsuflu puţin
21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22în ţara
întunericului și a umbrei
morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!’”
111Ţofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns
și să creadă limbutul că are dreptate?
3Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?
Și-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de rușine?
4Tu zici
: ‘Felul meu de a vedea este drept
și sunt curat în ochii Tăi.’
5Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Și-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6și de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui,
ale înţelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ţi
răsplătește totuși după fărădelegea ta!
7Poţi spune tu că poţi pătrunde
adâncimile lui Dumnezeu,
că poţi ajunge la cunoștinţa desăvârșită a Celui Atotputernic?
8Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi ști?
9Întinderea ei este mai lungă decât pământul
și mai lată decât marea.
10Dacă
apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11Căci El
35:22
94:11
cunoaște pe făcătorii de rele,
vede ușor pe vinovaţi.
12Omul
92:6Ecl. 3:18Rom. 1:22
, dimpotrivă, are minte de nebun
și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
13Tu îndreaptă-ţi
inima
spre Dumnezeu,
întinde-ţi
143:6
mâinile spre El.
14Depărtează-te de fărădelege
și nu lăsa nedreptatea
să locuiască în cortul tău.
15Și atunci
, îţi vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare și fără frică;
16îţi vei uita
suferinţele
și-ţi vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.
17Zilele tale vor străluci mai tare
112:4Is. 58:8,10
decât soarele la amiază,
întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
18Vei fi plin de încredere și nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.
Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poţi odihni
4:8Prov. 3:24
liniștit.
19Te vei culca și nimeni nu te va tulbura,
și mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20Dar ochii
celor răi se vor topi;
ei n-au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea
lor!”