Răspunsul lui Iov

9¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată

³Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Ale Lui

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵El mută deodată munţii

și-i răstoarnă în mânia Sa.

⁶Zguduie

de i se clatină stâlpii.

⁷Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ţine stelele sub pecetea Lui.

⁸Numai El

și umblă pe înălţimile mării.

⁹El a făcut

și stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰El face

minuni fără număr.

¹¹Iată

Se duce, și nu-L zăresc.

¹²Dacă

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

¹³Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei

¹⁴Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Chiar dacă aș

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

¹⁶Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

¹⁷El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulţește fără pricină

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat

²³Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

²⁴Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă

²⁵Zilele

fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶trec ca și corăbiile cele iuţi,

ca vulturul

²⁷Dacă

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

²⁸sunt îngrozit

Știu că nu mă vei scoate nevinovat

²⁹Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Chiar dacă

chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,

³¹Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

³²Căci El nu

și să mergem împreună la judecată.

³³Nici nu

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

³⁴Să-Și tragă

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

³⁵Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.

10¹M-am dezgustat

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi

²Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

³Îţi place să chinuiești,

să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁴Oare ai ochi de carne,

sau vezi

⁵Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

⁶ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauţi păcatul meu,

⁷când

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

⁸Mâinile

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

⁹Adu-Ţi aminte

Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

¹⁰Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

¹¹M-ai îmbrăcat

m-ai ţesut cu oase și vine;

¹²mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

¹³Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

¹⁴ca, dacă păcătuiesc, să mă

și să nu-mi ierţi fărădelegea.

¹⁵Dacă sunt vinovat, vai

Dacă sunt nevinovat

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia

¹⁶Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești

mă lovești cu lucruri de mirat,

¹⁷Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îţi crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

¹⁸Pentru ce

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

¹⁹Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

²⁰Nu sunt

Să mă lase

²¹înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

²²în ţara

în ţara negurii adânci,

unde domnesc umbra morţii și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’”

Cuvântarea lui Ţofar

11¹Ţofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

²„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns

și să creadă limbutul că are dreptate?

³Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?

Și-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de rușine?

⁴Tu zici

și sunt curat în ochii Tăi.’

⁵Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,

de Și-ar deschide buzele să-ţi răspundă

⁶și de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui,

ale înţelepciunii Lui nemărginite,

ai vedea atunci că nu-ţi

⁷Poţi spune tu că poţi pătrunde

că poţi ajunge la cunoștinţa desăvârșită a Celui Atotputernic?

⁸Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?

Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi ști?

⁹Întinderea ei este mai lungă decât pământul

și mai lată decât marea.

¹⁰Dacă

¹¹Căci El

vede ușor pe vinovaţi.

¹²Omul

și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

¹³Tu îndreaptă-ţi

întinde-ţi

¹⁴Depărtează-te de fărădelege

și nu lăsa nedreptatea

¹⁵Și atunci

vei fi tare și fără frică;

¹⁶îţi vei uita

și-ţi vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.

¹⁷Zilele tale vor străluci mai tare

întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

¹⁸Vei fi plin de încredere și nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.

Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poţi odihni

¹⁹Te vei culca și nimeni nu te va tulbura,

și mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

²⁰Dar ochii

ei n-au loc de scăpare:

moartea, iată nădejdea