10¹M-am dezgustat

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi

²Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

³Îţi place să chinuiești,

să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁴Oare ai ochi de carne,

sau vezi

⁵Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

⁶ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauţi păcatul meu,

⁷când

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

⁸Mâinile

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

⁹Adu-Ţi aminte

Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

¹⁰Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

¹¹M-ai îmbrăcat

m-ai ţesut cu oase și vine;

¹²mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

¹³Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

¹⁴ca, dacă păcătuiesc, să mă

și să nu-mi ierţi fărădelegea.

¹⁵Dacă sunt vinovat, vai

Dacă sunt nevinovat

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia

¹⁶Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești

mă lovești cu lucruri de mirat,

¹⁷Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îţi crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

¹⁸Pentru ce

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

¹⁹Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

²⁰Nu sunt

Să mă lase

²¹înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

²²în ţara

în ţara negurii adânci,

unde domnesc umbra morţii și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’”