Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
12

Răspunsul lui Iov

121Iov a luat cuvântul și a zis:

2„S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi

și că odată cu voi va muri și înţelepciunea!

3Am

12:3
Cap. 13:2.
și eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi.

Și cine nu știe lucrurile pe care le spuneţi voi?

4Eu sunt de batjocura

12:4
Cap. 16:10;
prietenilor mei

când

12:4
Ps. 91:15
cer ajutorul lui Dumnezeu:

dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5‘Dispreţ în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiţi:

dă brânci cui alunecă cu piciorul!

6Jefuitorilor li se lasă corturile în pace

12:6
Cap. 21:7.
,

celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine,

măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7Întreabă dobitoacele, și te vor învăţa;

păsările cerului, și îţi vor spune;

8vorbește pământului, și te va învăţa;

și peștii mării îţi vor povesti.

9Cine nu vede în toate acestea

dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10El ţine în mână

12:10
Num. 16:22Dan. 5:23Fapte 17:28
sufletul a tot ce trăiește,

suflarea oricărui trup omenesc.

11Nu deosebește

12:11
Cap. 34:3.
urechea cuvintele,

cum gustă cerul gurii mâncărurile?

12La bătrâni

12:12
Cap. 32:7.
se găsește înţelepciunea

și într-o viaţă lungă e priceperea.

13La Dumnezeu

12:13
Cap. 9:4;
este înţelepciunea și puterea;

sfatul și priceperea ale Lui sunt.

14Ce dărâmă

12:14
Cap. 11:10.
El nu va fi zidit din nou;

pe cine-l închide

12:14
Is. 22:22Apoc. 3:7
El, nimeni nu-l va scăpa.

15El oprește

12:15
1 Împ. 8:35
17:1
apele, și totul se usucă;

El le dă

12:15
Gen. 7:11
drumul, și pustiesc pământul.

16El

12:16
Vers. 13.
are puterea și înţelepciunea;

El stăpânește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alţii.

17El ia robi pe sfetnici

și tulbură

12:17
2 Sam. 15:31
17:14,23Is. 19:12
29:141 Cor. 1:19
mintea judecătorilor.

18El dezleagă legătura împăraţilor

și le pune o frânghie în jurul coapselor.

19El ia robi pe preoţi;

El răstoarnă pe cei puternici.

20El taie

12:20
Cap. 32:9.
vorba celor meșteri la vorbă;

El ia mintea celor bătrâni.

21El varsă

12:21
Ps. 107:40Dan. 2:21
dispreţul asupra celor mari;

El dezleagă brâul celor tari.

22El descoperă

12:22
Dan. 2:22Mat. 10:261 Cor. 4:5
ce este ascuns în întuneric;

El aduce la lumină umbra morţii.

23El face

12:23
Ps. 107:38Is. 9:3
26:15
pe neamuri să crească și El le nimicește;

El le întinde până departe și El le aduce înapoi în hotarele lor.

24El ia mintea căpeteniilor poporului;

El îi face

12:24
Ps. 107:4,40
să rătăcească în pustiuri fără drum,

25unde

12:25
Deut. 28:29
bâjbâie prin întuneric și nu văd deslușit;

El îi face să se clatine

12:25
Ps. 107:27
ca niște oameni beţi.

13

131Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a luat seama.

2Ce

13:2
Cap. 12:3.
știţi voi știu și eu,

nu sunt mai prejos decât voi.

3Dar

13:3
Cap. 23:3;
vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,

vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4Căci voi sunteţi niște făuritori de minciuni,

sunteţi cu toţii niște doctori

13:4
Cap. 6:21;
de nimic.

5O, de aţi fi tăcut,

ce înţelepciune

13:5
Prov. 17:28
aţi fi arătat!

6Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea

și luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu

și să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?

8Vreţi să ţineţi cu El

și să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?

Sau vreţi să-L înșelaţi cum înșelaţi pe un om?

10Nu, nu; ci El vă va osândi

dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.

11Nu vă înfricoșează măreţia Lui?

Și nu cade groaza Lui peste voi?

12Părerile voastre sunt păreri de cenușă,

întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

13Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!

Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

14Îmi voi lua carnea

13:14
Cap. 18:4.
în dinţi

și îmi voi pune viaţa

13:14
1 Sam. 28:21Ps. 119:109
în joc.

15Da, mă va ucide

13:15
Ps. 23:4Prov. 14:32
: n-am nimic de nădăjduit;

dar îmi

13:15
Cap. 27:5.
voi apăra purtarea în faţa Lui.

16Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,

căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.

17Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

luaţi aminte la cele ce voi spune.

18Iată-mă, sunt gata să-mi apăr pricina,

căci știu că am dreptate.

19Are cineva

13:19
Cap. 33:6.
ceva de spus împotriva mea?

Atunci tac și vreau să mor.

20Numai

13:20
Cap. 9:34;
două lucruri fă-mi

și nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21Trage-Ţi

13:21
Ps. 39:10
mâna de pe mine și

nu mă mai tulbura cu groaza Ta.

22Apoi, cheamă-mă, și-Ţi voi răspunde

sau lasă-mă să vorbesc eu și răspunde-mi Tu!

23Câte fărădelegi și păcate am făcut?

Arată-mi călcările de lege și păcatele mele.

24Pentru ce Îţi

13:24
Deut. 32:20Ps. 13:1
44:24
88:14Is. 8:17
ascunzi Faţa

și mă iei drept

13:24
Deut. 32:42Rut 1:21Plâng. 2:5
vrăjmaș?

25Vrei să

13:25
Is. 42:3
lovești o frunză suflată de vânt?

Vrei să urmărești un pai uscat?

26Pentru ce să mă lovești cu suferinţe amare

și să mă pedepsești

13:26
Cap. 20:11.
pentru greșeli din tinereţe?

27Pentru ce să-mi pui

13:27
Cap. 33:11.
picioarele în butuci,

să-mi pândești toate mișcările,

să pui hotar pașilor mei,

28când trupul meu cade în putrezire,

ca o haină mâncată de molii?

14

141Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină

14:1
Cap. 5:7.
de necazuri.

2Se naște

14:2
Cap. 8:9.
și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3Și asupra lui

14:3
Ps. 144:3
ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragi

14:3
Ps. 143:2
la judecată cu Tine!

4Cum ar putea

14:4
Gen. 5:3Ps. 51:5Ioan 3:6Rom. 5:12Efes. 2:3
să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5Dacă

14:5
Cap. 7:1.
zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6întoarce-Ţi

14:6
Cap. 7:16,19;
măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul

14:6
Cap. 7:1.
la sfârșitul zilei.

7Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat

14:7
Vers. 14.
, odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în ţărână,

9înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât

14:12
Ps. 102:26Is. 51:6
65:17
66:22Fapte 3:21Rom. 8:202 Pet. 3:7,10,11Apoc. 20:11
21:1
vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,

de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îţi

vei aduce iarăși aminte de mine!

14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

14:14
Cap. 13:15.
mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,

până

14:14
Vers. 7.
mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15Atunci m-ai

14:15
Cap. 13:22.
chema și Ţi-aș răspunde

și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16Dar astăzi îmi numeri

14:16
Cap. 10:6,14;
pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17călcările mele de lege

14:17
Deut. 32:34Osea 13:12
sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.

21De ajung fiii lui la cinste, el

14:21
Ecl. 9:5Is. 63:16
nu știe nimic;

de sunt înjosiţi, habar n-are.

22Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”