Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
13

131Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a luat seama.

2Ce

13:2
Cap. 12:3.
știţi voi știu și eu,

nu sunt mai prejos decât voi.

3Dar

13:3
Cap. 23:3;
vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,

vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4Căci voi sunteţi niște făuritori de minciuni,

sunteţi cu toţii niște doctori

13:4
Cap. 6:21;
de nimic.

5O, de aţi fi tăcut,

ce înţelepciune

13:5
Prov. 17:28
aţi fi arătat!

6Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea

și luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu

și să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?

8Vreţi să ţineţi cu El

și să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?

Sau vreţi să-L înșelaţi cum înșelaţi pe un om?

10Nu, nu; ci El vă va osândi

dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.

11Nu vă înfricoșează măreţia Lui?

Și nu cade groaza Lui peste voi?

12Părerile voastre sunt păreri de cenușă,

întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

13Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!

Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

14Îmi voi lua carnea

13:14
Cap. 18:4.
în dinţi

și îmi voi pune viaţa

13:14
1 Sam. 28:21Ps. 119:109
în joc.

15Da, mă va ucide

13:15
Ps. 23:4Prov. 14:32
: n-am nimic de nădăjduit;

dar îmi

13:15
Cap. 27:5.
voi apăra purtarea în faţa Lui.

16Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,

căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.

17Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

luaţi aminte la cele ce voi spune.

18Iată-mă, sunt gata să-mi apăr pricina,

căci știu că am dreptate.

19Are cineva

13:19
Cap. 33:6.
ceva de spus împotriva mea?

Atunci tac și vreau să mor.

20Numai

13:20
Cap. 9:34;
două lucruri fă-mi

și nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21Trage-Ţi

13:21
Ps. 39:10
mâna de pe mine și

nu mă mai tulbura cu groaza Ta.

22Apoi, cheamă-mă, și-Ţi voi răspunde

sau lasă-mă să vorbesc eu și răspunde-mi Tu!

23Câte fărădelegi și păcate am făcut?

Arată-mi călcările de lege și păcatele mele.

24Pentru ce Îţi

13:24
Deut. 32:20Ps. 13:1
44:24
88:14Is. 8:17
ascunzi Faţa

și mă iei drept

13:24
Deut. 32:42Rut 1:21Plâng. 2:5
vrăjmaș?

25Vrei să

13:25
Is. 42:3
lovești o frunză suflată de vânt?

Vrei să urmărești un pai uscat?

26Pentru ce să mă lovești cu suferinţe amare

și să mă pedepsești

13:26
Cap. 20:11.
pentru greșeli din tinereţe?

27Pentru ce să-mi pui

13:27
Cap. 33:11.
picioarele în butuci,

să-mi pândești toate mișcările,

să pui hotar pașilor mei,

28când trupul meu cade în putrezire,

ca o haină mâncată de molii?

14

141Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină

14:1
Cap. 5:7.
de necazuri.

2Se naște

14:2
Cap. 8:9.
și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3Și asupra lui

14:3
Ps. 144:3
ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragi

14:3
Ps. 143:2
la judecată cu Tine!

4Cum ar putea

14:4
Gen. 5:3Ps. 51:5Ioan 3:6Rom. 5:12Efes. 2:3
să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5Dacă

14:5
Cap. 7:1.
zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6întoarce-Ţi

14:6
Cap. 7:16,19;
măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul

14:6
Cap. 7:1.
la sfârșitul zilei.

7Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat

14:7
Vers. 14.
, odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în ţărână,

9înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât

14:12
Ps. 102:26Is. 51:6
65:17
66:22Fapte 3:21Rom. 8:202 Pet. 3:7,10,11Apoc. 20:11
21:1
vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,

de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îţi

vei aduce iarăși aminte de mine!

14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

14:14
Cap. 13:15.
mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,

până

14:14
Vers. 7.
mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15Atunci m-ai

14:15
Cap. 13:22.
chema și Ţi-aș răspunde

și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16Dar astăzi îmi numeri

14:16
Cap. 10:6,14;
pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17călcările mele de lege

14:17
Deut. 32:34Osea 13:12
sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.

21De ajung fiii lui la cinste, el

14:21
Ecl. 9:5Is. 63:16
nu știe nimic;

de sunt înjosiţi, habar n-are.

22Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

15

A doua cuvântare a lui Elifaz

151Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deșartă?

Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

3Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic

și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

4Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,

nimicești orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

5Nelegiuirea ta îţi cârmuiește gura

și împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6Nu eu, ci gura

15:6
Luca 19:22
ta te osândește,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Tu ești omul care s-a născut întâi?

Te-ai născut

15:7
Ps. 90:2Prov. 8:25
tu înaintea dealurilor?

8Ai fost tu

15:8
Rom. 11:341 Cor. 2:11
la sfaturile lui Dumnezeu

și ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

9Ce

15:9
Cap. 13:2.
știi tu și să nu știm și noi?

Ce cunoștinţă ai tu pe care să n-o avem și noi?

10Între

15:10
Cap. 32:6,7.
noi sunt peri albi, bătrâni,

oameni mai înziliţi decât tatăl tău.

11Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine

și cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?

12Încotro te trage inima

și ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia

și-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

14Ce

15:14
1 Împ. 8:461 Cron. 6:36Ps. 14:3Prov. 20:9Ecl. 7:201 Ioan 1:8,10
este omul, ca să fie curat?

Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii

15:15
Cap. 4:18;
Săi,

dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16cu cât

15:16
Cap. 4:19.
mai puţin fiinţa urâcioasă și stricată – omul,

care

15:16
Cap. 34:7.
bea nelegiuirea ca apa!

17Vreau să te învăţ, ascultă-mă!

Voi istorisi ce am văzut,

18ce au arătat înţelepţii,

ce au descoperit ei, auzind de la părinţii

15:18
Cap. 8:8.
lor,

19cărora singuri li se dăduse ţara

și printre care niciun străin

15:19
Ioel 3:17
nu venise încă.

20Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieţii,

toţi

15:20
Ps. 90:12
anii de care are parte cel nelegiuit.

21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:

În mijlocul fericirii

15:21
1 Tes. 5:3
lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22El nu trage nădejde să scape de întuneric,

vede sabia care-l ameninţă;

23aleargă

15:23
Ps. 59:15
109:10
încoace și încolo să caute pâine,

știe că-l așteaptă ziua întunericului

15:23
Cap. 18:12.
.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă

și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,

s-a împotrivit Celui Atotputernic

26și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui

cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27Avea faţa acoperită cu grăsime,

coapsele încărcate cu osânză

28și locuia în cetăţi nimicite,

în case părăsite,

sortite să fie dărâmate.

29Nu se va mai îmbogăţi,

averea nu-i va crește

și avuţia nu se va mai întinde pe pământ.

30Nu va putea ieși din întuneric,

flacăra îi va arde mlădiţele,

și Dumnezeu îl va pierde

15:30
Cap. 4:9.
cu suflarea gurii Lui.

31Dacă se încrede

15:31
Is. 59:4
în rău, se înșală,

căci răul îi va fi răsplata.

32Ea va veni înainte

15:32
Cap. 22:16.
de capătul zilelor lui,

și ramura lui nu va mai înverzi.

33Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,

ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă

și cortul omului stricat îl va mânca focul.

35El zămislește

15:35
Ps. 7:14Is. 59:4Osea 10:13
răul și naște răul;

în sânul lui coace roade care-l înșală.”