Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
14

141Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină

14:1
Cap. 5:7.
de necazuri.

2Se naște

14:2
Cap. 8:9.
și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3Și asupra lui

14:3
Ps. 144:3
ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragi

14:3
Ps. 143:2
la judecată cu Tine!

4Cum ar putea

14:4
Gen. 5:3Ps. 51:5Ioan 3:6Rom. 5:12Efes. 2:3
să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5Dacă

14:5
Cap. 7:1.
zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6întoarce-Ţi

14:6
Cap. 7:16,19;
măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul

14:6
Cap. 7:1.
la sfârșitul zilei.

7Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat

14:7
Vers. 14.
, odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în ţărână,

9înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât

14:12
Ps. 102:26Is. 51:6
65:17
66:22Fapte 3:21Rom. 8:202 Pet. 3:7,10,11Apoc. 20:11
21:1
vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,

de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îţi

vei aduce iarăși aminte de mine!

14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

14:14
Cap. 13:15.
mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,

până

14:14
Vers. 7.
mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15Atunci m-ai

14:15
Cap. 13:22.
chema și Ţi-aș răspunde

și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16Dar astăzi îmi numeri

14:16
Cap. 10:6,14;
pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17călcările mele de lege

14:17
Deut. 32:34Osea 13:12
sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.

21De ajung fiii lui la cinste, el

14:21
Ecl. 9:5Is. 63:16
nu știe nimic;

de sunt înjosiţi, habar n-are.

22Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”