131Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a luat seama.
2Ce
știţi voi știu și eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
3Dar
vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4Căci voi sunteţi niște făuritori de minciuni,
sunteţi cu toţii niște doctori
de nimic.
5O, de aţi fi tăcut,
ce înţelepciune
aţi fi arătat!
6Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea
și luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu
și să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?
8Vreţi să ţineţi cu El
și să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înșelaţi cum înșelaţi pe un om?
10Nu, nu; ci El vă va osândi
dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11Nu vă înfricoșează măreţia Lui?
Și nu cade groaza Lui peste voi?
12Părerile voastre sunt păreri de cenușă,
întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!
Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14Îmi voi lua carnea
în dinţi
și îmi voi pune viaţa
în joc.
15Da, mă va ucide
: n-am nimic de nădăjduit;
dar îmi
voi apăra purtarea în faţa Lui.
16Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.
17Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
luaţi aminte la cele ce voi spune.
18Iată-mă, sunt gata să-mi apăr pricina,
căci știu că am dreptate.
19Are cineva
ceva de spus împotriva mea?
Atunci tac și vreau să mor.
20Numai
două lucruri fă-mi
și nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21Trage-Ţi
mâna de pe mine și
nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22Apoi, cheamă-mă, și-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc eu și răspunde-mi Tu!
23Câte fărădelegi și păcate am făcut?
Arată-mi călcările de lege și păcatele mele.
24Pentru ce Îţi
44:24
88:14Is. 8:17
ascunzi Faţa
și mă iei drept
vrăjmaș?
25Vrei să
lovești o frunză suflată de vânt?
Vrei să urmărești un pai uscat?
26Pentru ce să mă lovești cu suferinţe amare
și să mă pedepsești
pentru greșeli din tinereţe?
27Pentru ce să-mi pui
picioarele în butuci,
să-mi pândești toate mișcările,
să pui hotar pașilor mei,
28când trupul meu cade în putrezire,
ca o haină mâncată de molii?
141Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină
de necazuri.
2Se naște
și e tăiat ca o floare;
fuge și piere ca o umbră.
3Și asupra lui
ai Tu ochiul deschis!
Și pe mine mă tragi
la judecată cu Tine!
4Cum ar putea
să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
5Dacă
zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6întoarce-Ţi
măcar privirile de la el și dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul
la sfârșitul zilei.
7Un copac și tot are nădejde,
căci, când este tăiat
, odrăslește din nou
și iar dă lăstari.
8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
9înverzește iarăși de mirosul apei
și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
11Cum pier apele din lacuri
și cum seacă și se usucă râurile,
12așa se culcă și omul și nu se mai scoală;
cât
65:17
66:22Fapte 3:21Rom. 8:202 Pet. 3:7,10,11Apoc. 20:11
21:1
vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă
și nu se mai scoală din somnul lui.
13Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
și de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăși aminte de mine!
14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
aș
mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până
mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15Atunci m-ai
chema și Ţi-aș răspunde
și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16Dar astăzi îmi numeri
pașii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
17călcările mele de lege
sunt pecetluite într-un mănunchi
și născocești fărădelegi în sarcina mea.
18Cum se prăbușește muntele și piere,
cum piere stânca din locul ei,
19cum este mâncată piatra de ape
și cum este luat pământul de râu,
așa nimicești Tu nădejdea omului.
20Îl urmărești întruna și se duce;
Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.
21De ajung fiii lui la cinste, el
nu știe nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
22Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
151Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deșartă?
Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,
nimicești orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5Nelegiuirea ta îţi cârmuiește gura
și împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6Nu eu, ci gura
ta te osândește,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Tu ești omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut
tu înaintea dealurilor?
8Ai fost tu
la sfaturile lui Dumnezeu
și ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9Ce
știi tu și să nu știm și noi?
Ce cunoștinţă ai tu pe care să n-o avem și noi?
10Între
noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
și cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?
12Încotro te trage inima
și ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia
și-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14Ce
este omul, ca să fie curat?
Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii
Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16cu cât
mai puţin fiinţa urâcioasă și stricată – omul,
care
bea nelegiuirea ca apa!
17Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind de la părinţii
lor,
19cărora singuri li se dăduse ţara
și printre care niciun străin
nu venise încă.
20Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieţii,
toţi
anii de care are parte cel nelegiuit.
21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii
lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l ameninţă;
23aleargă
109:10
încoace și încolo să caute pâine,
știe că-l așteaptă ziua întunericului
.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă
și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28și locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29Nu se va mai îmbogăţi,
averea nu-i va crește
și avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30Nu va putea ieși din întuneric,
flacăra îi va arde mlădiţele,
și Dumnezeu îl va pierde
cu suflarea gurii Lui.
31Dacă se încrede
în rău, se înșală,
căci răul îi va fi răsplata.
32Ea va veni înainte
de capătul zilelor lui,
și ramura lui nu va mai înverzi.
33Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă
și cortul omului stricat îl va mânca focul.
35El zămislește
răul și naște răul;
în sânul lui coace roade care-l înșală.”