13¹Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a luat seama.

²Ce

nu sunt mai prejos decât voi.

³Dar

vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

⁴Căci voi sunteţi niște făuritori de minciuni,

sunteţi cu toţii niște doctori

⁵O, de aţi fi tăcut,

ce înţelepciune

⁶Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea

și luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

⁷Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu

și să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?

⁸Vreţi să ţineţi cu El

și să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

⁹Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?

Sau vreţi să-L înșelaţi cum înșelaţi pe un om?

¹⁰Nu, nu; ci El vă va osândi

dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.

¹¹Nu vă înfricoșează măreţia Lui?

Și nu cade groaza Lui peste voi?

¹²Părerile voastre sunt păreri de cenușă,

întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

¹³Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!

Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

¹⁴Îmi voi lua carnea

și îmi voi pune viaţa

¹⁵Da, mă va ucide

dar îmi

¹⁶Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,

căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.

¹⁷Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

luaţi aminte la cele ce voi spune.

¹⁸Iată-mă, sunt gata să-mi apăr pricina,

căci știu că am dreptate.

¹⁹Are cineva

Atunci tac și vreau să mor.

²⁰Numai

și nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

²¹Trage-Ţi

nu mă mai tulbura cu groaza Ta.

²²Apoi, cheamă-mă, și-Ţi voi răspunde

sau lasă-mă să vorbesc eu și răspunde-mi Tu!

²³Câte fărădelegi și păcate am făcut?

Arată-mi călcările de lege și păcatele mele.

²⁴Pentru ce Îţi

și mă iei drept

²⁵Vrei să

Vrei să urmărești un pai uscat?

²⁶Pentru ce să mă lovești cu suferinţe amare

și să mă pedepsești

²⁷Pentru ce să-mi pui

să-mi pândești toate mișcările,

să pui hotar pașilor mei,

²⁸când trupul meu cade în putrezire,

ca o haină mâncată de molii?

14¹Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină

²Se naște

fuge și piere ca o umbră.

³Și asupra lui

Și pe mine mă tragi

⁴Cum ar putea

Nu poate să iasă niciunul.

⁵Dacă

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

⁶întoarce-Ţi

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul

⁷Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat

și iar dă lăstari.

⁸Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în ţărână,

⁹înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

¹⁰Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

¹¹Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

¹²așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât

și nu se mai scoală din somnul lui.

¹³Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,

de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îţi

vei aduce iarăși aminte de mine!

¹⁴Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

aș

până

¹⁵Atunci m-ai

și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

¹⁶Dar astăzi îmi numeri

ai ochiul asupra păcatelor mele;

¹⁷călcările mele de lege

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

¹⁸Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

¹⁹cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

²⁰Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.

²¹De ajung fiii lui la cinste, el

de sunt înjosiţi, habar n-are.

²²Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

A doua cuvântare a lui Elifaz

15¹Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

²„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deșartă?

Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

³Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic

și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

⁴Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,

nimicești orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

⁵Nelegiuirea ta îţi cârmuiește gura

și împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

⁶Nu eu, ci gura

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

⁷Tu ești omul care s-a născut întâi?

Te-ai născut

⁸Ai fost tu

și ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

⁹Ce

Ce cunoștinţă ai tu pe care să n-o avem și noi?

¹⁰Între

oameni mai înziliţi decât tatăl tău.

¹¹Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine

și cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?

¹²Încotro te trage inima

și ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¹³Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia

și-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

¹⁴Ce

Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¹⁵Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii

dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

¹⁶cu cât

care

¹⁷Vreau să te învăţ, ascultă-mă!

Voi istorisi ce am văzut,

¹⁸ce au arătat înţelepţii,

ce au descoperit ei, auzind de la părinţii

¹⁹cărora singuri li se dăduse ţara

și printre care niciun străin

²⁰Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieţii,

toţi

²¹Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:

În mijlocul fericirii

²²El nu trage nădejde să scape de întuneric,

vede sabia care-l ameninţă;

²³aleargă

știe că-l așteaptă ziua întunericului

²⁴Necazul și neliniștea îl înspăimântă

și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

²⁵Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,

s-a împotrivit Celui Atotputernic

²⁶și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui

cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

²⁷Avea faţa acoperită cu grăsime,

coapsele încărcate cu osânză

²⁸și locuia în cetăţi nimicite,

în case părăsite,

sortite să fie dărâmate.

²⁹Nu se va mai îmbogăţi,

averea nu-i va crește

și avuţia nu se va mai întinde pe pământ.

³⁰Nu va putea ieși din întuneric,

flacăra îi va arde mlădiţele,

și Dumnezeu îl va pierde

³¹Dacă se încrede

căci răul îi va fi răsplata.

³²Ea va veni înainte

și ramura lui nu va mai înverzi.

³³Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,

ca un măslin ale cărui flori au căzut.

³⁴Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă

și cortul omului stricat îl va mânca focul.

³⁵El zămislește

în sânul lui coace roade care-l înșală.”