Răspunsul lui Iov
161Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toţi sunteţi niște
mângâietori supărăcioși.
3Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4Ca voi aș vorbi eu
de aţi fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș da
109:25Plâng. 2:12
din cap la voi?
5V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în faţă.
9Mă sfâșie și mă urmărește în mânia
Lui,
scrâșnește din dinţi împotriva mea,
mă lovește
și mă străpunge cu privirea Lui.
10Ei deschid
gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă bat
peste obraji,
se înverșunează
cu toţii după mine.
11Dumnezeu mă lasă
la bunul plac al celor nelegiuiţi
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca
într-o ţintă.
13Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14mă frânge bucăţi, bucăţi,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capul
în ţărână.
16Plânsul mi-a înroșit faţa
și umbra morţii este pe pleoapele mele.
17Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaietele
mele să n-aibă margini!
19Chiar acum martorul
meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21să facă dreptate
omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărare
de unde nu mă voi mai întoarce.