Răspunsul lui Iov

16¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Astfel de lucruri am auzit eu des;

voi toţi sunteţi niște

³Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?

Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

⁴Ca voi aș vorbi eu

de aţi fi în locul meu?

V-aș copleși cu vorbe,

aș da

⁵V-aș mângâia cu gura

și aș mișca din buze

ca să vă ușurez durerea.

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,

iar dacă tac, cu ce se micșorează?

⁷Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…

Mi-ai pustiit toată casa!

⁸M-ai apucat ca pe un vinovat –

dovadă slăbiciunea mea,

care se ridică și mă învinuiește în faţă.

⁹Mă sfâșie și mă urmărește în mânia

scrâșnește din dinţi împotriva mea,

mă lovește

¹⁰Ei deschid

mă ocărăsc și mă bat

se înverșunează

¹¹Dumnezeu mă lasă

și mă aruncă în mâinile celor răi.

¹²Eram liniștit și m-a scuturat,

m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,

a tras asupra mea ca

¹³Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile.

El Îmi străpunge rărunchii fără milă,

îmi varsă fierea pe pământ,

¹⁴mă frânge bucăţi, bucăţi,

Se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele

și mi-am prăvălit capul

¹⁶Plânsul mi-a înroșit faţa

și umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷Totuși n-am făcut nicio nelegiuire

și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸Pământule, nu-mi acoperi sângele,

și vaietele

¹⁹Chiar acum martorul

apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰Prietenii mei râd de mine,

dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,

²¹să facă dreptate

și fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit

și mă voi duce pe o cărare

17¹Mi se pierde suflarea,

mi se sting zilele,

mă așteaptă mormântul

²Sunt înconjurat de batjocoritori,

și ochiul meu trebuie să privească spre ocările

³Pune-Te singur zălog

altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.

De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,

copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶M-a făcut de basmul

și ca unul pe care-l scuipi în faţă!

⁷Ochiul

toate mădularele mele sunt ca o umbră.

⁸Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,

și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,

cel cu mâinile

¹⁰Dar voi, toţi, întoarceţi-vă

veniţi iarăși cu cuvântările voastre,

și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹Ce! Mi s-au dus

mi s-au nimicit planurile,

planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

¹²Și ei mai spun că noaptea este zi,

că se apropie lumina, când întunericul a și venit!

¹³Când Locuinţa morţilor o aștept ca locuinţă,

când în întuneric îmi voi înălţa culcușul;

¹⁴când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’

Și viermilor: ‘Voi sunteţi mama și sora mea!’

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea?

Și cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶Ea se va coborî

când vom merge împreună17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim

A doua cuvântare a lui Bildad

18¹Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

²„Când vei pune capăt acestor cuvântări?

Vino-ţi în minţi, și apoi vom vorbi.

³Pentru ce ne socotești atât de

Pentru ce ne privești ca pe niște vite?

⁴Oare pentru tine, care te sfâșii

s-ajungă pustiu pământul

și să se strămute stâncile din locul lor?

⁵Da, lumina celui rău se va

și flacăra din focul lui nu va mai străluci.

⁶Se va întuneca lumina în cortul lui

și se va stinge candela

⁷Pașii lui cei puternici se vor strâmta;

și, cu toate opintirile

⁸Căci calcă cu picioarele

și umblă prin ochiuri de reţea;

⁹este prins în cursă de călcâi

și laţul

¹⁰capcana în care se prinde este ascunsă în pământ

și prinzătoarea îi stă pe cărare.

¹¹De jur împrejur

și-l urmărește pas cu pas.

¹²Foamea îi mănâncă puterile,

nenorocirea

¹³Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,

mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.

¹⁴Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost

și este târât spre împăratul spaimelor.

¹⁵Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui,

pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

¹⁶Jos

sus îi sunt ramurile tăiate.

¹⁷Îi piere pomenirea

numele lui nu mai este pe uliţă.

¹⁸Este împins din lumină în întuneric

și este izgonit din lume.

¹⁹Nu

nicio rămășiţă vie în locurile în care locuia.

²⁰Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea

și neamul de acum va fi cuprins de groază.

²¹Aceasta este soarta celui rău,

aceasta este soarta celui ce nu