171Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul
.
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările
lor.
3Pune-Te singur zălog
17:18
22:26
pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.
5Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6M-a făcut de basmul
oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7Ochiul
31:9
mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile
curate se întărește tot mai mult.
10Dar voi, toţi, întoarceţi-vă
,
veniţi iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11Ce! Mi s-au dus
zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13Când Locuinţa morţilor o aștept ca locuinţă,
când în întuneric îmi voi înălţa culcușul;
14când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’
Și viermilor: ‘Voi sunteţi mama și sora mea!’
15Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va coborî
cu mine la porţile Locuinţei morţilor,
când vom merge împreună17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim
în ţărână.”