161Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toţi sunteţi niște
mângâietori supărăcioși.
3Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4Ca voi aș vorbi eu
de aţi fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș da
109:25Plâng. 2:12
din cap la voi?
5V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în faţă.
9Mă sfâșie și mă urmărește în mânia
Lui,
scrâșnește din dinţi împotriva mea,
mă lovește
și mă străpunge cu privirea Lui.
10Ei deschid
gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă bat
peste obraji,
se înverșunează
cu toţii după mine.
11Dumnezeu mă lasă
la bunul plac al celor nelegiuiţi
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca
într-o ţintă.
13Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14mă frânge bucăţi, bucăţi,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capul
în ţărână.
16Plânsul mi-a înroșit faţa
și umbra morţii este pe pleoapele mele.
17Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaietele
mele să n-aibă margini!
19Chiar acum martorul
meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21să facă dreptate
omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărare
de unde nu mă voi mai întoarce.
171Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul
.
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările
lor.
3Pune-Te singur zălog
17:18
22:26
pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.
5Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6M-a făcut de basmul
oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7Ochiul
31:9
mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile
curate se întărește tot mai mult.
10Dar voi, toţi, întoarceţi-vă
,
veniţi iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11Ce! Mi s-au dus
zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13Când Locuinţa morţilor o aștept ca locuinţă,
când în întuneric îmi voi înălţa culcușul;
14când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’
Și viermilor: ‘Voi sunteţi mama și sora mea!’
15Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va coborî
cu mine la porţile Locuinţei morţilor,
când vom merge împreună17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim
în ţărână.”
181Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2„Când vei pune capăt acestor cuvântări?
Vino-ţi în minţi, și apoi vom vorbi.
3Pentru ce ne socotești atât de
dobitoci?
Pentru ce ne privești ca pe niște vite?
4Oare pentru tine, care te sfâșii
în mânia ta,
s-ajungă pustiu pământul
și să se strămute stâncile din locul lor?
5Da, lumina celui rău se va
20:20
24:20
stinge
și flacăra din focul lui nu va mai străluci.
6Se va întuneca lumina în cortul lui
și se va stinge candela
deasupra lui.
7Pașii lui cei puternici se vor strâmta;
și, cu toate opintirile
lui, va cădea.
8Căci calcă cu picioarele
pe laţ
și umblă prin ochiuri de reţea;
9este prins în cursă de călcâi
și laţul
pune stăpânire pe el;
10capcana în care se prinde este ascunsă în pământ
și prinzătoarea îi stă pe cărare.
11De jur împrejur
îl apucă spaima
și-l urmărește pas cu pas.
12Foamea îi mănâncă puterile,
nenorocirea
este alături de el.
13Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,
mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.
14Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost
,
și este târât spre împăratul spaimelor.
15Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui,
pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
16Jos
i se usucă rădăcinile;
sus îi sunt ramurile tăiate.
17Îi piere pomenirea
109:13Prov. 2:22
10:7
de pe pământ,
numele lui nu mai este pe uliţă.
18Este împins din lumină în întuneric
și este izgonit din lume.
19Nu
lasă nici moștenitori, nici sămânţă în poporul său,
nicio rămășiţă vie în locurile în care locuia.
20Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea
lui,
și neamul de acum va fi cuprins de groază.
21Aceasta este soarta celui rău,
aceasta este soarta celui ce nu
10:251 Tes. 4:52 Tes. 1:8Tit 1:16
cunoaște pe Dumnezeu.”