17¹Mi se pierde suflarea,

mi se sting zilele,

mă așteaptă mormântul

²Sunt înconjurat de batjocoritori,

și ochiul meu trebuie să privească spre ocările

³Pune-Te singur zălog

altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.

De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,

copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶M-a făcut de basmul

și ca unul pe care-l scuipi în faţă!

⁷Ochiul

toate mădularele mele sunt ca o umbră.

⁸Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,

și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,

cel cu mâinile

¹⁰Dar voi, toţi, întoarceţi-vă

veniţi iarăși cu cuvântările voastre,

și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹Ce! Mi s-au dus

mi s-au nimicit planurile,

planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

¹²Și ei mai spun că noaptea este zi,

că se apropie lumina, când întunericul a și venit!

¹³Când Locuinţa morţilor o aștept ca locuinţă,

când în întuneric îmi voi înălţa culcușul;

¹⁴când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’

Și viermilor: ‘Voi sunteţi mama și sora mea!’

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea?

Și cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶Ea se va coborî

când vom merge împreună17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim

A doua cuvântare a lui Bildad

18¹Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

²„Când vei pune capăt acestor cuvântări?

Vino-ţi în minţi, și apoi vom vorbi.

³Pentru ce ne socotești atât de

Pentru ce ne privești ca pe niște vite?

⁴Oare pentru tine, care te sfâșii

s-ajungă pustiu pământul

și să se strămute stâncile din locul lor?

⁵Da, lumina celui rău se va

și flacăra din focul lui nu va mai străluci.

⁶Se va întuneca lumina în cortul lui

și se va stinge candela

⁷Pașii lui cei puternici se vor strâmta;

și, cu toate opintirile

⁸Căci calcă cu picioarele

și umblă prin ochiuri de reţea;

⁹este prins în cursă de călcâi

și laţul

¹⁰capcana în care se prinde este ascunsă în pământ

și prinzătoarea îi stă pe cărare.

¹¹De jur împrejur

și-l urmărește pas cu pas.

¹²Foamea îi mănâncă puterile,

nenorocirea

¹³Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,

mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.

¹⁴Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost

și este târât spre împăratul spaimelor.

¹⁵Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui,

pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

¹⁶Jos

sus îi sunt ramurile tăiate.

¹⁷Îi piere pomenirea

numele lui nu mai este pe uliţă.

¹⁸Este împins din lumină în întuneric

și este izgonit din lume.

¹⁹Nu

nicio rămășiţă vie în locurile în care locuia.

²⁰Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea

și neamul de acum va fi cuprins de groază.

²¹Aceasta este soarta celui rău,

aceasta este soarta celui ce nu

Răspunsul lui Iov

19¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Până când îmi veţi întrista sufletul

și mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?

³Iată că de zece ori m-aţi batjocorit

Nu vă este rușine să vă purtaţi așa?

⁴Dacă am păcătuit cu adevărat,

numai eu sunt răspunzător de aceasta.

⁵Credeţi că mă puteţi lua

Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

⁶Atunci, să știţi că Dumnezeu mă urmărește

și mă învelește cu laţul Lui.

⁷Iată, ţip de silnicie, și nimeni nu răspunde;

cer dreptate, și dreptate nu este!

⁸Mi-a tăiat orice ieșire

a răspândit întuneric pe cărările mele.

⁹M-a despuiat de slava

mi-a luat cununa de pe cap,

¹⁰m-a zdrobit din toate părţile și pier,

mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

¹¹S-a aprins de mânie împotriva mea,

S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș

¹²Oștile Lui au pornit deodată înainte,

și-au croit drum

și au tăbărât în jurul cortului meu.

¹³A depărtat pe fraţii mei

și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

¹⁴Rudele mele m-au părăsit,

și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

¹⁵Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,

în ochii lor sunt un necunoscut.

¹⁶Chem pe robul meu, și nu răspunde;

îl rog cu gura mea, și degeaba.

¹⁷Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele

și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

¹⁸Până și copiii

dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

¹⁹Aceia

aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

²⁰Oasele mi se ţin de piele

nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.

²¹Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

Căci mâna

²²De ce mă urmăriţi

Și nu vă mai săturaţi de carnea mea?

²³O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,

să fie scrise într-o carte;

²⁴aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier

și cu plumb în stâncă pe vecie…

²⁵Dar știu că Răscumpărătorul19:25 Evreiește: Goel. meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.

²⁶Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne

voi vedea totuși pe Dumnezeu.

²⁷Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.

Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

²⁸Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l

Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

²⁹Temeţi-vă de sabie,

căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!

Și să