Răspunsul lui Iov
191Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Până când îmi veţi întrista sufletul
și mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
3Iată că de zece ori m-aţi batjocorit
.
Nu vă este rușine să vă purtaţi așa?
4Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5Credeţi că mă puteţi lua
de sus?
Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
6Atunci, să știţi că Dumnezeu mă urmărește
și mă învelește cu laţul Lui.
7Iată, ţip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8Mi-a tăiat orice ieșire
și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9M-a despuiat de slava
mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10m-a zdrobit din toate părţile și pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș
.
12Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drum
până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
13A depărtat pe fraţii mei
38:11
69:8
88:8,18
de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18Până și copiii
mă dispreţuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19Aceia
55:13,14,20
în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20Oasele mi se ţin de piele
și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
21Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna
lui Dumnezeu m-a lovit.
22De ce mă urmăriţi
ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturaţi de carnea mea?
23O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25Dar știu că Răscumpărătorul19:25 Evreiește: Goel. meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
26Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne
,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l
urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29Temeţi-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și să
știţi că este o judecată.”