Propășirea lui Iov
11Era în ţara
Uţ un om care se numea Iov
. Și omul acesta era fără prihană
17:1
și curat la suflet. El se temea
16:6
de Dumnezeu și se abătea de la rău. 2I s-au născut șapte fii și trei fete. 3Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului. 4Fiii săi se duceau unii la alţii și dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Și, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema și sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot
. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat
pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
Satana cere să se atingă de Iov
6Fiii lui Dumnezeu au venit
într-o zi
de s-au înfăţișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. 7Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea
pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8Domnul a zis Satanei: „Ai văzut
pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană
și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” 9Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu l-ai
ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul
mâinilor lui și turmele lui acoperă ţara. 11Dar ia întinde-Ţi
mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredinţat că Te va blestema
în faţă.” 12Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”
Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
Răbdarea lui Iov
13Într-o zi, pe când fiii și fiicele
lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, 14a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgăriţele pășteau lângă ei. 15Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.” 16Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.” 17Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.” 18Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii
tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colţuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de știre.” 20Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat
mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se
la pământ, s-a închinat 21și a zis: „Gol
am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat
și Domnul a luat
. Binecuvântat
fie Numele Domnului!” 22În toate
acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Satana învinuiește pe Iov
21Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi
de s-au înfăţișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor și s-a înfăţișat înaintea Domnului. 2Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns
Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană
și curat la suflet. El se teme de Dumnezeu și se abate de la rău. El se ţine tare
în neprihănirea lui, și tu Mă îndemni să-l pierd
fără pricină.” 4Și Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5Dar ia întinde-Ţi
mâna și atinge-Te de oasele
și de carnea lui, și sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6Domnul
a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” 7Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa
piciorului până în creștetul capului. 8Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă
. 9Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi
neclintit
în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu și mori!” 10Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce, primim
de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?”
În toate
acestea, Iov n-a păcătuit
deloc cu buzele lui.
Cei trei prieteni vin la Iov
11Trei prieteni
ai lui Iov, Elifaz din Teman
, Bildad din Șuah
și Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă
și să-l mângâie. 12Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat
cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. 13Și au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte
nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Plângerea lui Iov
31După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2A luat cuvântul și a zis:
3„Blestemate
să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5S-o cuprindă întunericul
și umbra morţii,
nori groși să vină peste ea
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce
știu să întărâte leviatanul3:8 Sau: crocodil.;
9să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11De ce
n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12De ce am găsit genunchi
care să mă primească?
Și ţâţe care să-mi dea lapte?
13Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14cu împăraţii și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falnice
morminte,
15cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16Sau n-aș mai fi în viaţă,
aș fi ca o stârpitură
îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18Acolo cei puși în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud
glasul asupritorului;
19cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20Pentru ce dă
Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viaţă celor amărâţi
la suflet,
21care așteaptă
moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoară
,
22care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădește
Dumnezeu din toate părţile?
24Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine.”
