191Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Până când îmi veţi întrista sufletul
și mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
3Iată că de zece ori m-aţi batjocorit
.
Nu vă este rușine să vă purtaţi așa?
4Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5Credeţi că mă puteţi lua
de sus?
Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
6Atunci, să știţi că Dumnezeu mă urmărește
și mă învelește cu laţul Lui.
7Iată, ţip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8Mi-a tăiat orice ieșire
și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9M-a despuiat de slava
mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10m-a zdrobit din toate părţile și pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș
.
12Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drum
până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
13A depărtat pe fraţii mei
38:11
69:8
88:8,18
de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18Până și copiii
mă dispreţuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19Aceia
55:13,14,20
în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20Oasele mi se ţin de piele
și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
21Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna
lui Dumnezeu m-a lovit.
22De ce mă urmăriţi
ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturaţi de carnea mea?
23O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25Dar știu că Răscumpărătorul19:25 Evreiește: Goel. meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
26Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne
,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l
urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29Temeţi-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și să
știţi că este o judecată.”
201Ţofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2„Gândurile mele mă silesc să răspund,
și frământarea mea nu-mi dă pace.
3Am auzit mustrări care mă umplu de rușine,
și, din adâncul minţii mele, duhul mă face să răspund.
4Nu știi tu
că de mult de tot,
de când a fost așezat omul pe pământ,
5biruinţa celor răi a fost scurtă
și bucuria nelegiuitului, numai de o clipă?
6Chiar dacă s-ar înălţa
până la ceruri
și capul i-ar ajunge până la nori,
7va pieri pentru totdeauna, ca
murdăria lui,
și cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’
8Va zbura ca
90:5
un vis și nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
9Ochiul
care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
10Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
și mâinile lui
vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11Oasele lui, pline de
vlaga tinereţii,
își vor avea culcușul
cu el în ţărână.
12Dulce era răul în gura lui.
Îl ascundea sub limbă,
13îl mesteca întruna și nu-l lăsa;
îl ţinea în cerul gurii,
14dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15Bogăţiile înghiţite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16Otravă de aspidă a supt,
și de aceea limba năpârcii îl va ucide.
17Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele
și râurile de miere și de lapte,
18va da înapoi
ce a câștigat
și nu va mai trage folos din câștig;
va da înapoi tot ce a luat
și nu se va mai bucura de el,
19căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară,
a dărâmat case și nu le-a zidit la loc.
20Lăcomia lui n-a cunoscut
margini,
dar nu va scăpa ce are mai scump.
21Nimic nu scapă de lăcomia lui,
dar bunăstarea lui nu va ţine.
22În mijlocul belșugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.
23Și iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
și-l va sătura
cu o ploaie de săgeţi.
24Dacă va scăpa
de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
25Își smulge din trup săgeata, care scânteiază
la ieșirea din fierea lui,
și îl apucă spaimele
morţii.
26Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc
pe care nu-l va aprinde omul,
și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
27Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
și pământul se va ridica împotriva lui.
28Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29Aceasta
este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu.”
211Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
daţi-mi măcar această mângâiere.
3Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog,
și, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi
joc.
4Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?
Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5Priviţi-mă, miraţi-vă
și puneţi mâna
la gură.
6Când mă gândesc, mă înspăimânt
și un tremur îmi apucă tot trupul:
7Pentru ce trăiesc
cei răi?
Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
8Sămânţa lor se întărește cu ei și în faţa lor,
odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;
nuiaua
lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,
juncanele lor zămislesc și nu leapădă
.
11Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,
și copiii se zbenguie în jurul lor.
12Cântă cu sunet de tobă și de harpă,
se desfătează cu sunete de caval.
13Își petrec zilele
în fericire
și se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.
14Și totuși
ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.
Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15Ce
este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?
Ce vom
câștiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?’
16Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?
– Departe de mine sfatul celor
răi! –
17Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă
candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18să fie ca paiul
35:5Is. 17:13
29:5Osea 13:3
luat de vânt,
ca pleava luată de vârtej?
19Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu
pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20el ar trebui să-și vadă nimicirea,
el ar trebui să bea
19:15
mânia Celui Atotputernic.
21Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
când numărul lunilor i s-a împlinit?
22Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa
45:9Rom. 11:341 Cor. 2:16
minte,
pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24cu coapsele încărcate de grăsime
și măduva oaselor plină de suc.
25Altul moare cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26și amândoi adorm
în ţărână,
amândoi sunt mâncaţi de viermi.
27Știu eu bine care sunt gândurile voastre,
ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28Voi ziceţi: ‘Unde
este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’
29Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători
și nu știţi ce istorisesc ei?
30Cum, în ziua nenorocirii, cel rău
este cruţat
și, în ziua mâniei, el scapă.
31Cine îl mustră în faţă pentru purtarea
lui?
Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
32Este dus la groapă
și i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării din vale îi sunt mai ușori,
căci toţi oamenii
merg după el
și o mulţime îi merge înainte.
34Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”