Răspunsul lui Iov

19¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Până când îmi veţi întrista sufletul

și mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?

³Iată că de zece ori m-aţi batjocorit

Nu vă este rușine să vă purtaţi așa?

⁴Dacă am păcătuit cu adevărat,

numai eu sunt răspunzător de aceasta.

⁵Credeţi că mă puteţi lua

Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

⁶Atunci, să știţi că Dumnezeu mă urmărește

și mă învelește cu laţul Lui.

⁷Iată, ţip de silnicie, și nimeni nu răspunde;

cer dreptate, și dreptate nu este!

⁸Mi-a tăiat orice ieșire

a răspândit întuneric pe cărările mele.

⁹M-a despuiat de slava

mi-a luat cununa de pe cap,

¹⁰m-a zdrobit din toate părţile și pier,

mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

¹¹S-a aprins de mânie împotriva mea,

S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș

¹²Oștile Lui au pornit deodată înainte,

și-au croit drum

și au tăbărât în jurul cortului meu.

¹³A depărtat pe fraţii mei

și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

¹⁴Rudele mele m-au părăsit,

și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

¹⁵Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,

în ochii lor sunt un necunoscut.

¹⁶Chem pe robul meu, și nu răspunde;

îl rog cu gura mea, și degeaba.

¹⁷Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele

și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

¹⁸Până și copiii

dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

¹⁹Aceia

aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

²⁰Oasele mi se ţin de piele

nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.

²¹Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

Căci mâna

²²De ce mă urmăriţi

Și nu vă mai săturaţi de carnea mea?

²³O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,

să fie scrise într-o carte;

²⁴aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier

și cu plumb în stâncă pe vecie…

²⁵Dar știu că Răscumpărătorul19:25 Evreiește: Goel. meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.

²⁶Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne

voi vedea totuși pe Dumnezeu.

²⁷Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.

Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

²⁸Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l

Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

²⁹Temeţi-vă de sabie,

căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!

Și să

A doua cuvântare a lui Ţofar

20¹Ţofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

²„Gândurile mele mă silesc să răspund,

și frământarea mea nu-mi dă pace.

³Am auzit mustrări care mă umplu de rușine,

și, din adâncul minţii mele, duhul mă face să răspund.

⁴Nu știi tu

că de mult de tot,

de când a fost așezat omul pe pământ,

⁵biruinţa celor răi a fost scurtă

și bucuria nelegiuitului, numai de o clipă?

⁶Chiar dacă s-ar înălţa

și capul i-ar ajunge până la nori,

⁷va pieri pentru totdeauna, ca

și cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’

⁸Va zbura ca

va pieri ca o vedenie de noapte.

⁹Ochiul

locul în care locuia nu-l va mai zări.

¹⁰Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,

și mâinile lui

¹¹Oasele lui, pline de

își vor avea culcușul

¹²Dulce era răul în gura lui.

Îl ascundea sub limbă,

¹³îl mesteca întruna și nu-l lăsa;

îl ţinea în cerul gurii,

¹⁴dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,

va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

¹⁵Bogăţiile înghiţite le va vărsa,

Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

¹⁶Otravă de aspidă a supt,

și de aceea limba năpârcii îl va ucide.

¹⁷Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele

și râurile de miere și de lapte,

¹⁸va da înapoi

și nu va mai trage folos din câștig;

va da înapoi tot ce a luat

și nu se va mai bucura de el,

¹⁹căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară,

a dărâmat case și nu le-a zidit la loc.

²⁰Lăcomia lui n-a cunoscut

dar nu va scăpa ce are mai scump.

²¹Nimic nu scapă de lăcomia lui,

dar bunăstarea lui nu va ţine.

²²În mijlocul belșugului va fi în nevoie;

mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.

²³Și iată, ca să-i umple pântecele,

Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui

și-l va sătura

²⁴Dacă va scăpa

îl va străpunge arcul de aramă.

²⁵Își smulge din trup săgeata, care scânteiază

și îl apucă spaimele

²⁶Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;

va fi mistuit de un foc

și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.

²⁷Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,

și pământul se va ridica împotriva lui.

²⁸Veniturile casei lui se vor pierde,

vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

²⁹Aceasta

aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu.”

Răspunsul lui Iov

21¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

daţi-mi măcar această mângâiere.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog,

și, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?

Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă

și puneţi mâna

⁶Când mă gândesc, mă înspăimânt

și un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Pentru ce trăiesc

Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?

⁸Sămânţa lor se întărește cu ei și în faţa lor,

odraslele lor propășesc sub ochii lor.

⁹În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;

nuiaua

¹⁰Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,

juncanele lor zămislesc și nu leapădă

¹¹Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,

și copiii se zbenguie în jurul lor.

¹²Cântă cu sunet de tobă și de harpă,

se desfătează cu sunete de caval.

¹³Își petrec zilele

și se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.

¹⁴Și totuși

Nu voim să cunoaștem căile Tale.

¹⁵Ce

Ce vom

¹⁶Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?

– Departe de mine sfatul celor

¹⁷Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă

să vină sărăcia peste ei,

să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

¹⁸să fie ca paiul

ca pleava luată de vârtej?

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu

Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰el ar trebui să-și vadă nimicirea,

el ar trebui să bea

²¹Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,

când numărul lunilor i s-a împlinit?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa

pe El, care cârmuiește duhurile cerești?

²³Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime

și măduva oaselor plină de suc.

²⁵Altul moare cu amărăciunea în suflet,

fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶și amândoi adorm

amândoi sunt mâncaţi de viermi.

²⁷Știu eu bine care sunt gândurile voastre,

ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Voi ziceţi: ‘Unde

Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’

²⁹Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători

și nu știţi ce istorisesc ei?

³⁰Cum, în ziua nenorocirii, cel rău

și, în ziua mâniei, el scapă.

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea

Cine îi răsplătește tot ce a făcut?

³²Este dus la groapă

și i se pune o strajă la mormânt.

³³Bulgării din vale îi sunt mai ușori,

căci toţi oamenii

și o mulţime îi merge înainte.

³⁴Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”