Răspunsul lui Iov

21¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

daţi-mi măcar această mângâiere.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog,

și, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?

Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă

și puneţi mâna

⁶Când mă gândesc, mă înspăimânt

și un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Pentru ce trăiesc

Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?

⁸Sămânţa lor se întărește cu ei și în faţa lor,

odraslele lor propășesc sub ochii lor.

⁹În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;

nuiaua

¹⁰Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,

juncanele lor zămislesc și nu leapădă

¹¹Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,

și copiii se zbenguie în jurul lor.

¹²Cântă cu sunet de tobă și de harpă,

se desfătează cu sunete de caval.

¹³Își petrec zilele

și se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.

¹⁴Și totuși

Nu voim să cunoaștem căile Tale.

¹⁵Ce

Ce vom

¹⁶Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?

– Departe de mine sfatul celor

¹⁷Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă

să vină sărăcia peste ei,

să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

¹⁸să fie ca paiul

ca pleava luată de vârtej?

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu

Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰el ar trebui să-și vadă nimicirea,

el ar trebui să bea

²¹Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,

când numărul lunilor i s-a împlinit?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa

pe El, care cârmuiește duhurile cerești?

²³Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime

și măduva oaselor plină de suc.

²⁵Altul moare cu amărăciunea în suflet,

fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶și amândoi adorm

amândoi sunt mâncaţi de viermi.

²⁷Știu eu bine care sunt gândurile voastre,

ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Voi ziceţi: ‘Unde

Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’

²⁹Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători

și nu știţi ce istorisesc ei?

³⁰Cum, în ziua nenorocirii, cel rău

și, în ziua mâniei, el scapă.

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea

Cine îi răsplătește tot ce a făcut?

³²Este dus la groapă

și i se pune o strajă la mormânt.

³³Bulgării din vale îi sunt mai ușori,

căci toţi oamenii

și o mulţime îi merge înainte.

³⁴Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”

A treia cuvântare a lui Elifaz

22¹Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

²„Poate un om

Nu, ci înţeleptul nu-și folosește decât lui.

³Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?

Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?

⁴Pentru evlavia ta te pedepsește El oare

și intră la judecată cu tine?

⁵Nu-i mare răutatea ta?

Și fărădelegile tale, fără număr?

⁶Luai

lăsai fără haine pe cei goi.

⁷Nu dădeai apă omului însetat,

nu voiai

⁸Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,

te așezai în ea fiindcă erai cu vază.

⁹Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale

și braţele

¹⁰Pentru aceea ești înconjurat

și te-a apucat groaza dintr-odată.

¹¹Nu vezi dar acest întuneric,

aceste ape multe care te

¹²Nu este Dumnezeu sus în ceruri?

Privește vârful stelelor. Ce înalt este!

¹³Și tu zici: ‘Ce știe

Poate să judece El prin întunericul de nori?

¹⁴Îl înfășoară norii

bolta cerească abia dacă o străbate!’

¹⁵Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,

pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

¹⁶care

și au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?

¹⁷Ei

Ce ne

¹⁸Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi.

– Departe

¹⁹Cei fără prihană

cel nevinovat va râde de ei

²⁰și va zice: ‘Iată pe potrivnicii noștri nimiciţi!

Iată-le bogăţiile arse de foc!’

²¹Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei

te vei bucura astfel iarăși de fericire.

²²Primește învăţătură din gura Lui

și pune-ţi

²³Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te

dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

²⁴Aruncă

aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

²⁵Și atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,

argintul tău, bogăţia ta.

²⁶Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta

și îţi vei ridica

²⁷Îl vei

și îţi vei putea împlini juruinţele.

²⁸Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,

pe cărările tale va străluci lumina.

²⁹Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:

Dumnezeu ajută pe cel

³⁰El va izbăvi chiar și pe cel vinovat,

care își va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”

Răspunsul lui Iov

23¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.

Dar suferinţa îmi înădușe suspinele.

³O, dacă aș

dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,

⁴mi-aș apăra pricina înaintea Lui,

mi-aș umple gura cu dovezi!

⁵Aș ști ce poate să răspundă,

aș vedea ce are să-mi spună.

⁶Și-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte

⁷Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,

și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

⁸Dar

dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

⁹dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;

dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

¹⁰Dar El știe

și, dacă m-ar încerca

¹¹Piciorul meu s-a ţinut de pașii

am ţinut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.

¹²N-am părăsit poruncile buzelor Lui;

mi-am plecat voia

¹³Dar hotărârea Lui este luată. Cine

Ce-I dorește sufletul, aceea

¹⁴El Își va împlini dar planurile

și va mai face și multe altele.

¹⁵De aceea tremur înaintea Lui

și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.

¹⁶Dumnezeu

Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

¹⁷Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,

nici negura în care sunt înfășurat.