A treia cuvântare a lui Elifaz
221Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2„Poate un om
Ps. 16:2Luca 17:10
să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu, ci înţeleptul nu-și folosește decât lui.
3Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?
4Pentru evlavia ta te pedepsește El oare
și intră la judecată cu tine?
5Nu-i mare răutatea ta?
Și fărădelegile tale, fără număr?
6Luai
fără pricină zăloage de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
7Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai
Deut. 15:7Is. 58:7Ezec. 18:7,16Mat. 25:42
să dai pâine omului flămând.
8Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,
te așezai în ea fiindcă erai cu vază.
9Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale
și braţele
Is. 10:2Ezec. 22:7
orfanilor le frângeai.
10Pentru aceea ești înconjurat
19:6
de curse
și te-a apucat groaza dintr-odată.
11Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te
124:4Plâng. 3:54
năpădesc?
12Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Privește vârful stelelor. Ce înalt este!
13Și tu zici: ‘Ce știe
59:7
73:11
94:7
Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
14Îl înfășoară norii
, nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!’
15Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16care
Ps. 55:23
102:24Ecl. 7:17
au fost luaţi înainte de vreme
și au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17Ei
ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!
Ce ne
poate face Cel Atotputernic?’
18Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi.
– Departe
de mine sfatul celor răi! –
19Cei fără prihană
107:42
vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
20și va zice: ‘Iată pe potrivnicii noștri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!’
21Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei
avea pace;
te vei bucura astfel iarăși de fericire.
22Primește învăţătură din gura Lui
și pune-ţi
la inimă cuvintele Lui.
23Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te
11:13,14
vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24Aruncă
dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25Și atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
26Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta
Is. 58:14
,
și îţi vei ridica
faţa spre Dumnezeu.
27Îl vei
ruga, și te va asculta
și îţi vei putea împlini juruinţele.
28Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel
cu ochii plecaţi.
30El va izbăvi chiar și pe cel vinovat,
care își va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”