Răspunsul lui Iov

23¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.

Dar suferinţa îmi înădușe suspinele.

³O, dacă aș

dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,

⁴mi-aș apăra pricina înaintea Lui,

mi-aș umple gura cu dovezi!

⁵Aș ști ce poate să răspundă,

aș vedea ce are să-mi spună.

⁶Și-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte

⁷Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,

și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

⁸Dar

dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

⁹dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;

dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

¹⁰Dar El știe

și, dacă m-ar încerca

¹¹Piciorul meu s-a ţinut de pașii

am ţinut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.

¹²N-am părăsit poruncile buzelor Lui;

mi-am plecat voia

¹³Dar hotărârea Lui este luată. Cine

Ce-I dorește sufletul, aceea

¹⁴El Își va împlini dar planurile

și va mai face și multe altele.

¹⁵De aceea tremur înaintea Lui

și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.

¹⁶Dumnezeu

Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

¹⁷Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,

nici negura în care sunt înfășurat.