221Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2„Poate un om
să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu, ci înţeleptul nu-și folosește decât lui.
3Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?
4Pentru evlavia ta te pedepsește El oare
și intră la judecată cu tine?
5Nu-i mare răutatea ta?
Și fărădelegile tale, fără număr?
6Luai
fără pricină zăloage de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
7Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai
să dai pâine omului flămând.
8Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,
te așezai în ea fiindcă erai cu vază.
9Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale
și braţele
orfanilor le frângeai.
10Pentru aceea ești înconjurat
de curse
și te-a apucat groaza dintr-odată.
11Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te
124:4Plâng. 3:54
năpădesc?
12Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Privește vârful stelelor. Ce înalt este!
13Și tu zici: ‘Ce știe
59:7
73:11
94:7
Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
14Îl înfășoară norii
, nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!’
15Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16care
au fost luaţi înainte de vreme
și au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17Ei
ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!
Ce ne
poate face Cel Atotputernic?’
18Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi.
– Departe
de mine sfatul celor răi! –
19Cei fără prihană
107:42
vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
20și va zice: ‘Iată pe potrivnicii noștri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!’
21Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei
avea pace;
te vei bucura astfel iarăși de fericire.
22Primește învăţătură din gura Lui
și pune-ţi
la inimă cuvintele Lui.
23Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te
vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24Aruncă
dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25Și atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
26Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta
,
și îţi vei ridica
faţa spre Dumnezeu.
27Îl vei
ruga, și te va asculta
și îţi vei putea împlini juruinţele.
28Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel
cu ochii plecaţi.
30El va izbăvi chiar și pe cel vinovat,
care își va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”
231Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferinţa îmi înădușe suspinele.
3O, dacă aș
ști unde să-L găsesc,
dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4mi-aș apăra pricina înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi!
5Aș ști ce poate să răspundă,
aș vedea ce are să-mi spună.
6Și-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte
57:16
împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreșit.
7Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8Dar
, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10Dar El știe
ce cale am urmat
și, dacă m-ar încerca
66:10Iac. 1:12
, aș ieși curat ca aurul.
11Piciorul meu s-a ţinut de pașii
Lui;
am ţinut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
12N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia
la cuvintele gurii Lui.
13Dar hotărârea Lui este luată. Cine
I se va împotrivi?
Ce-I dorește sufletul, aceea
face.
14El Își va împlini dar planurile
faţă de mine
și va mai face și multe altele.
15De aceea tremur înaintea Lui
și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16Dumnezeu
mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,
nici negura în care sunt înfășurat.
241Pentru ce
nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată
și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2Sunt unii care mută hotarele
27:17Prov. 22:28
23:10Osea 5:10
, fură turmele și le pasc;
3iau măgarul orfanului,
iau zălog
vaca văduvei;
4îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii
din ţară să se ascundă.
5Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană
și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
6Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7Îi apucă
noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8Îi pătrunde ploaia munţilor
și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc
lângă stânci.
9Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,
iau zălog tot ce are săracul.
10Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii și-s flămânzi;
11în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul și le este sete;
12în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă…
Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
13Alţii sunt vrăjmași ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală în revărsatul
zorilor,
ucide pe cel sărac și lipsit,
și noaptea fură.
15Ochiul
preacurvarului pândește amurgul:
‘Nimeni nu mă va vedea’, zice
el,
și își pune o maramă pe faţă.
16Noaptea sparg casele,
ziua stau închiși;
se tem de lumină
.
17Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii
și, când o văd, simt toate spaimele morţii.
18Dar nelegiuitul alunecă ușor pe faţa apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,
așa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-și mai aduce aminte
de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
21el, care prădează pe femeia stearpă și fără copii,
el, care nu face niciun bine văduvei!…
22Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,
și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23El le dă liniște și încredere,
are privirile
îndreptate spre căile lor.
24S-au ridicat, și într-o clipă nu mai sunt:
cad, mor ca toţi oamenii,
sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25Nu este așa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”