24¹Pentru ce

și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

²Sunt unii care mută hotarele

³iau măgarul orfanului,

iau zălog

⁴îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,

silesc pe toţi nenorociţii

⁵Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,

ies dimineaţa la lucru să caute hrană

și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.

⁶Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,

culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

⁷Îi apucă

fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

⁸Îi pătrunde ploaia munţilor

și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc

⁹Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,

iau zălog tot ce are săracul.

¹⁰Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,

strâng snopii și-s flămânzi;

¹¹în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,

calcă teascul și le este sete;

¹²în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,

sufletul celor răniţi strigă…

Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!

¹³Alţii sunt vrăjmași ai luminii,

nu cunosc căile ei,

nu umblă pe cărările ei.

¹⁴Ucigașul se scoală în revărsatul

ucide pe cel sărac și lipsit,

și noaptea fură.

¹⁵Ochiul

‘Nimeni nu mă va vedea’, zice

și își pune o maramă pe faţă.

¹⁶Noaptea sparg casele,

ziua stau închiși;

se tem de lumină

¹⁷Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii

și, când o văd, simt toate spaimele morţii.

¹⁸Dar nelegiuitul alunecă ușor pe faţa apelor,

pe pământ n-are decât o parte blestemată

și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!

¹⁹Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,

așa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

²⁰Pântecele mamei îl uită,

viermii se ospătează cu el,

nimeni nu-și mai aduce aminte

Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

²¹el, care prădează pe femeia stearpă și fără copii,

el, care nu face niciun bine văduvei!…

²²Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,

și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

²³El le dă liniște și încredere,

are privirile

²⁴S-au ridicat, și într-o clipă nu mai sunt:

cad, mor ca toţi oamenii,

sunt tăiaţi ca spicele coapte.

²⁵Nu este așa?

Cine mă va dovedi de minciună,

cine-mi va nimici cuvintele mele?”