231Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferinţa îmi înădușe suspinele.
3O, dacă aș
ști unde să-L găsesc,
dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4mi-aș apăra pricina înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi!
5Aș ști ce poate să răspundă,
aș vedea ce are să-mi spună.
6Și-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte
57:16
împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreșit.
7Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8Dar
, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10Dar El știe
ce cale am urmat
și, dacă m-ar încerca
66:10Iac. 1:12
, aș ieși curat ca aurul.
11Piciorul meu s-a ţinut de pașii
Lui;
am ţinut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
12N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia
la cuvintele gurii Lui.
13Dar hotărârea Lui este luată. Cine
I se va împotrivi?
Ce-I dorește sufletul, aceea
face.
14El Își va împlini dar planurile
faţă de mine
și va mai face și multe altele.
15De aceea tremur înaintea Lui
și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16Dumnezeu
mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,
nici negura în care sunt înfășurat.
241Pentru ce
nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată
și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2Sunt unii care mută hotarele
27:17Prov. 22:28
23:10Osea 5:10
, fură turmele și le pasc;
3iau măgarul orfanului,
iau zălog
vaca văduvei;
4îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii
din ţară să se ascundă.
5Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană
și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
6Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7Îi apucă
noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8Îi pătrunde ploaia munţilor
și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc
lângă stânci.
9Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,
iau zălog tot ce are săracul.
10Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii și-s flămânzi;
11în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul și le este sete;
12în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă…
Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
13Alţii sunt vrăjmași ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală în revărsatul
zorilor,
ucide pe cel sărac și lipsit,
și noaptea fură.
15Ochiul
preacurvarului pândește amurgul:
‘Nimeni nu mă va vedea’, zice
el,
și își pune o maramă pe faţă.
16Noaptea sparg casele,
ziua stau închiși;
se tem de lumină
.
17Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii
și, când o văd, simt toate spaimele morţii.
18Dar nelegiuitul alunecă ușor pe faţa apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,
așa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-și mai aduce aminte
de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
21el, care prădează pe femeia stearpă și fără copii,
el, care nu face niciun bine văduvei!…
22Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,
și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23El le dă liniște și încredere,
are privirile
îndreptate spre căile lor.
24S-au ridicat, și într-o clipă nu mai sunt:
cad, mor ca toţi oamenii,
sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25Nu este așa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”
251Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2„Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu;
El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
3Cine ar putea să-I numere oștile?
Și peste cine nu răsare lumina
Lui?
4Cum ar putea omul
să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
5Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
și stelele nu sunt curate înaintea Lui;
6cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme
,
fiul omului, care nu este decât un viermișor!”