251Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2„Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu;
El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
3Cine ar putea să-I numere oștile?
Și peste cine nu răsare lumina
Lui?
4Cum ar putea omul
să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
5Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
și stelele nu sunt curate înaintea Lui;
6cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme
,
fiul omului, care nu este decât un viermișor!”
261Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
3Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belșug de înţelepciune dai tu la iveală!
4Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Și al cui duh vorbește prin tine?
5Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
și sub locuitorii lor.
6Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală
,
adâncul n-are acoperiș.
7El întinde
miazănoaptea asupra golului
și spânzură Pământul pe nimic.
8Leagă
apele în norii Săi
și norii nu se sparg sub greutatea lor.
9Acoperă faţa scaunului Său de domnie
și Își întinde norul peste el.
10A tras
o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină și întuneric.
11Stâlpii cerului se clatină
și se înspăimântă la ameninţarea Lui.
12Prin puterea Lui tulbură
marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13Suflarea Lui
înseninează cerul,
mâna Lui străpunge șarpele
fugar.
14Și acestea sunt doar marginile căilor Sale,
și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
271Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:
2„Viu este Dumnezeu, care
nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viaţa,
3că, atâta vreme cât voi avea suflet
și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra
nevinovăţia.
6Ţin
să-mi scot dreptatea
și nu voi slăbi; inima
nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7Vrăjmașul meu să fie ca cel rău
și potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8Ce
nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9Îi ascultă
Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10Este
Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12Dar voi le cunoașteţi și sunteţi de același gând;
pentru ce dar vorbiţi așa de prostește?
13Iată
soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14Dacă
are mulţi fii, îi are pentru sabie
și odraslele lui duc lipsă de pâine.
15Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
și văduvele
lor nu-i plâng.
16Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădește haine ca noroiul,
17el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
și de argintul lui omul fără prihană
are parte.
18Casa lui este ca aceea
pe care o zidește molia,
ca o colibă pe care și-o face un străjer.
19Se culcă bogat și moare despuiat;
deschide ochii și totul a pierit.
20Îl apucă groaza ca niște
ape
și noaptea îl ia vârtejul.
21Vântul de răsărit îl ia și se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
și cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23Oamenii bat din palme la căderea lui
și-l fluieră la plecarea din locul lui.