Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
27

Cel din urmă răspuns al lui Iov

271Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:

2„Viu este Dumnezeu, care

27:2
Cap. 34:5.
nu-mi dă dreptate!

Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viaţa,

3că, atâta vreme cât voi avea suflet

și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

4buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,

limba mea nu va spune nimic neadevărat.

5Departe de mine gândul să vă dau dreptate!

Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra

27:5
Cap. 2:9;
nevinovăţia.

6Ţin

27:6
Cap. 2:3.
să-mi scot dreptatea

și nu voi slăbi; inima

27:6
Fapte 24:16
nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

7Vrăjmașul meu să fie ca cel rău

și potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!

8Ce

27:8
Mat. 16:26Luca 12:20
nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit

când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?

9Îi ascultă

27:9
Cap. 35:12.
Dumnezeu strigătele

când vine strâmtorarea peste el?

10Este

27:10
Cap. 22:26,27.
Cel Atotputernic desfătarea lui?

Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

11Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,

nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

12Dar voi le cunoașteţi și sunteţi de același gând;

pentru ce dar vorbiţi așa de prostește?

13Iată

27:13
Cap. 20:29.
soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,

moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.

14Dacă

27:14
Deut. 28:41Est. 9:10Osea 9:13
are mulţi fii, îi are pentru sabie

și odraslele lui duc lipsă de pâine.

15Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,

și văduvele

27:15
Ps. 78:64
lor nu-i plâng.

16Dacă strânge argint ca ţărâna,

dacă îngrămădește haine ca noroiul,

17el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele

și de argintul lui omul fără prihană

27:17
Prov. 28:8Ecl. 2:26
are parte.

18Casa lui este ca aceea

27:18
Is. 1:8Plâng. 2:6
pe care o zidește molia,

ca o colibă pe care și-o face un străjer.

19Se culcă bogat și moare despuiat;

deschide ochii și totul a pierit.

20Îl apucă groaza ca niște

27:20
Cap. 18:11.
ape

și noaptea îl ia vârtejul.

21Vântul de răsărit îl ia și se duce;

îl smulge cu putere din locuinţa lui.

22Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,

și cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.

23Oamenii bat din palme la căderea lui

și-l fluieră la plecarea din locul lui.

28

281Argintul are o mină de unde se scoate

și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2Fierul se scoate din pământ

și piatra se topește ca să dea arama.

3Omul pune capăt întunericului28:3 Cu ajutorul felinarului de care se slujesc minerii.,

cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,

pietrele ascunse în negura și în umbra morţii.

4Sapă o fântână departe de locurile locuite;

picioarele nu-i mai sunt de ajutor,

stă atârnat și se clatină, departe de locuinţele omenești28:4 Zugrăvirea lucrătorilor atârnaţi de funii..

5Pământul, de unde iese pâinea,

este răscolit înăuntrul lui ca de foc;

6pietrele lui cuprind safir

și în el se găsește pulbere de aur.

7Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.

Ochiul vulturului n-a zărit-o,

8cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea

și leul n-a trecut niciodată pe ea.

9Omul își pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munţii din rădăcină.

10Sapă șanţuri în stânci

și ochiul lui privește tot ce este de preţ în ele.

11Oprește curgerea apelor

și scoate la lumină ce este ascuns.

12Dar

28:12
Vers. 20.
înţelepciunea unde se găsește?

Unde este locuinţa priceperii?

13Omul nu-i cunoaște preţul

28:13
Prov. 3:15
,

ea nu se găsește în pământul celor vii.

14Adâncul

28:14
Vers. 22.
zice: ‘Nu este în mine’,

și marea zice: ‘Nu este la mine.’

15Ea

28:15
Prov. 3:13-15
8:10,11,19
16:16
nu se dă în schimbul aurului curat,

nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

16nu se cântărește pe aurul din Ofir,

nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:

înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele.

19Topazul din Etiopia nu este ca ea

și aurul curat nu se cumpănește cu ea.

20De unde

28:20
Vers. 12.
vine atunci înţelepciunea?

Unde este locuinţa priceperii?

21Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

este ascunsă de păsările cerului.

22Adâncul

28:22
Vers. 14.
și moartea zic:

‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’

23Dumnezeu îi știe drumul,

El îi cunoaște locuinţa.

24Căci El vede până la marginile pământului,

zărește

28:24
Prov. 15:3
totul sub ceruri.

25Când a rânduit

28:25
Ps. 135:7
greutatea vântului

și când a hotărât măsura apelor,

26când a dat legi

28:26
Cap. 38:25.
ploii

și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,

27atunci a văzut înţelepciunea și a arătat-o,

i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.

28Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de

28:28
Deut. 4:6Ps. 111:10Prov. 1:7
9:10Ecl. 12:13
Domnul, aceasta este înţelepciunea;

depărtarea de rău este pricepere.’”

29

Iov, mai înainte

291Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:

2„O, cum nu pot să fiu ca

29:2
Cap. 7:3.
în lunile trecute,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3când

29:3
Cap. 18:6.
candela Lui strălucea deasupra capului meu

și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,

când Dumnezeu veghea ca un prieten

29:4
Ps. 25:14
peste cortul meu,

5când Cel Atotputernic încă era cu mine

și când copiii mei stăteau în jurul meu;

6când mi se scăldau pașii

29:6
Gen. 49:11Deut. 32:13
33:24
în smântână

și stânca

29:6
Cap. 20:17.
vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

7Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii

și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,

bătrânii se sculau și stăteau în picioare.

9Mai-marii își opreau cuvântările

și își puneau

29:9
Cap. 21:5.
mâna la gură.

10Glasul căpeteniilor tăcea

și li se lipea limba

29:10
Ps. 137:6
de cerul gurii.

11Urechea care mă auzea mă numea fericit,

ochiul care mă vedea mă lăuda.

12Căci scăpam

29:12
Ps. 72:12Prov. 21:13
24:11
pe săracul care cerea ajutor

și pe orfanul lipsit de sprijin.

13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,

umpleam de bucurie inima văduvei.

14Mă îmbrăcam cu dreptatea

29:14
Deut. 24:13Ps. 132:9Is. 59:17
61:10Efes. 6:141 Tes. 5:8
și-i slujeam de îmbrăcăminte,

neprihănirea îmi era manta și turban.

15Orbului

29:15
Num. 10:31
îi eram ochi

și șchiopului, picior.

16Celor nenorociţi le eram tată

și cercetam pricina

29:16
Prov. 29:7
celui necunoscut.

17Rupeam falca

29:17
Ps. 58:6Prov. 30:14
celui nedrept

și-i smulgeam prada din dinţi.

18Atunci ziceam: ‘În cuibul

29:18
Ps. 30:6
meu voi muri,

zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19Apa

29:19
Ps. 1:3Ier. 17:8
va pătrunde în rădăcinile mele,

roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20Slava mea va înverzi neîncetat

și arcul

29:20
Gen. 49:24
îmi va întineri în mână.’

21Oamenii mă ascultau și așteptau,

tăceau înaintea sfaturilor mele.

22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea

și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23Mă așteptau ca pe ploaie,

căscau gura ca după ploaia

29:23
Zah. 10:1
de primăvară.

24Când li se înmuia inima, le zâmbeam

și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;

eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,

ca un mângâietor lângă niște întristaţi.