28¹Argintul are o mină de unde se scoate

și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

²Fierul se scoate din pământ

și piatra se topește ca să dea arama.

³Omul pune capăt întunericului28:3 Cu ajutorul felinarului de care se slujesc minerii.,

cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,

pietrele ascunse în negura și în umbra morţii.

⁴Sapă o fântână departe de locurile locuite;

picioarele nu-i mai sunt de ajutor,

stă atârnat și se clatină, departe de locuinţele omenești28:4 Zugrăvirea lucrătorilor atârnaţi de funii..

⁵Pământul, de unde iese pâinea,

este răscolit înăuntrul lui ca de foc;

⁶pietrele lui cuprind safir

și în el se găsește pulbere de aur.

⁷Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.

Ochiul vulturului n-a zărit-o,

⁸cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea

și leul n-a trecut niciodată pe ea.

⁹Omul își pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munţii din rădăcină.

¹⁰Sapă șanţuri în stânci

și ochiul lui privește tot ce este de preţ în ele.

¹¹Oprește curgerea apelor

și scoate la lumină ce este ascuns.

¹²Dar

Unde este locuinţa priceperii?

¹³Omul nu-i cunoaște preţul

ea nu se găsește în pământul celor vii.

¹⁴Adâncul

și marea zice: ‘Nu este la mine.’

¹⁵Ea

nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

¹⁶nu se cântărește pe aurul din Ofir,

nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

¹⁷Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

¹⁸Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:

înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele.

¹⁹Topazul din Etiopia nu este ca ea

și aurul curat nu se cumpănește cu ea.

²⁰De unde

Unde este locuinţa priceperii?

²¹Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

este ascunsă de păsările cerului.

²²Adâncul

‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’

²³Dumnezeu îi știe drumul,

El îi cunoaște locuinţa.

²⁴Căci El vede până la marginile pământului,

zărește

²⁵Când a rânduit

și când a hotărât măsura apelor,

²⁶când a dat legi

și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,

²⁷atunci a văzut înţelepciunea și a arătat-o,

i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.

²⁸Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de

depărtarea de rău este pricepere.’”

Iov, mai înainte

29¹Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:

²„O, cum nu pot să fiu ca

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

³când

și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

⁴Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,

când Dumnezeu veghea ca un prieten

⁵când Cel Atotputernic încă era cu mine

și când copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶când mi se scăldau pașii

și stânca

⁷Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii

și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,

bătrânii se sculau și stăteau în picioare.

⁹Mai-marii își opreau cuvântările

și își puneau

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea

și li se lipea limba

¹¹Urechea care mă auzea mă numea fericit,

ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²Căci scăpam

și pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,

umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea

neprihănirea îmi era manta și turban.

¹⁵Orbului

și șchiopului, picior.

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată

și cercetam pricina

¹⁷Rupeam falca

și-i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸Atunci ziceam: ‘În cuibul

zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹Apa

roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat

și arcul

²¹Oamenii mă ascultau și așteptau,

tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²După cuvântările mele, niciunul nu răspundea

și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³Mă așteptau ca pe ploaie,

căscau gura ca după ploaia

²⁴Când li se înmuia inima, le zâmbeam

și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;

eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,

ca un mângâietor lângă niște întristaţi.

30¹Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,

pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,

când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

³Sfrijiţi de sărăcie și foame,

fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei

și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

⁵Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,

strigă lumea după ei ca după niște hoţi.

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare,

în peșterile pământului și în stânci.

⁷Urlă printre tufișuri

și se adună sub mărăcini.

⁸Fiinţe mârșave și dispreţuite,

sunt izgoniţi din ţară.

⁹Și acum

am ajuns de batjocura lor.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc,

mă scuipă

¹¹Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,

nu mai au niciun frâu înaintea mea.

¹²Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea

și îmi împing picioarele

și își croiesc

¹³Îmi nimicesc cărarea

și lucrează ca să mă prăpădească,

ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,

se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

¹⁵Mă apucă groaza.

Slava îmi este spulberată ca de vânt,

ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶Și acum, mi se topește

și m-au apucat zilele suferinţei.

¹⁷Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,

durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸De tăria suferinţei, haina își pierde faţa,

mi se lipește de trup ca o cămașă.

¹⁹Dumnezeu m-a aruncat în noroi

și am ajuns ca ţărâna și cenușa.

²⁰Strig către Tine și nu-mi răspunzi;

stau în picioare și nu mă vezi.

²¹Ești fără milă împotriva mea,

lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt

și mă nimicești cu suflarea furtunii.

²³Căci știu că mă duci la moarte,

în locul unde

²⁴Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?

Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵Nu plângeam

N-avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶Mă așteptam la fericire,

și, când colo, nenorocirea

trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

²⁷Îmi fierb măruntaiele fără încetare,

m-au apucat zilele de durere.

²⁸Umblu înnegrit

Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

²⁹Am ajuns frate

tovarăș cu struţii.

³⁰Pielea

iar oasele

³¹Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale

și cavalul meu scoate sunete plângătoare.