Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
29

Iov, mai înainte

291Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:

2„O, cum nu pot să fiu ca

29:2
Cap. 7:3.
în lunile trecute,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3când

29:3
Cap. 18:6.
candela Lui strălucea deasupra capului meu

și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,

când Dumnezeu veghea ca un prieten

29:4
Ps. 25:14
peste cortul meu,

5când Cel Atotputernic încă era cu mine

și când copiii mei stăteau în jurul meu;

6când mi se scăldau pașii

29:6
Gen. 49:11Deut. 32:13
33:24
în smântână

și stânca

29:6
Cap. 20:17.
vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

7Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii

și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,

bătrânii se sculau și stăteau în picioare.

9Mai-marii își opreau cuvântările

și își puneau

29:9
Cap. 21:5.
mâna la gură.

10Glasul căpeteniilor tăcea

și li se lipea limba

29:10
Ps. 137:6
de cerul gurii.

11Urechea care mă auzea mă numea fericit,

ochiul care mă vedea mă lăuda.

12Căci scăpam

29:12
Ps. 72:12Prov. 21:13
24:11
pe săracul care cerea ajutor

și pe orfanul lipsit de sprijin.

13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,

umpleam de bucurie inima văduvei.

14Mă îmbrăcam cu dreptatea

29:14
Deut. 24:13Ps. 132:9Is. 59:17
61:10Efes. 6:141 Tes. 5:8
și-i slujeam de îmbrăcăminte,

neprihănirea îmi era manta și turban.

15Orbului

29:15
Num. 10:31
îi eram ochi

și șchiopului, picior.

16Celor nenorociţi le eram tată

și cercetam pricina

29:16
Prov. 29:7
celui necunoscut.

17Rupeam falca

29:17
Ps. 58:6Prov. 30:14
celui nedrept

și-i smulgeam prada din dinţi.

18Atunci ziceam: ‘În cuibul

29:18
Ps. 30:6
meu voi muri,

zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19Apa

29:19
Ps. 1:3Ier. 17:8
va pătrunde în rădăcinile mele,

roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20Slava mea va înverzi neîncetat

și arcul

29:20
Gen. 49:24
îmi va întineri în mână.’

21Oamenii mă ascultau și așteptau,

tăceau înaintea sfaturilor mele.

22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea

și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23Mă așteptau ca pe ploaie,

căscau gura ca după ploaia

29:23
Zah. 10:1
de primăvară.

24Când li se înmuia inima, le zâmbeam

și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;

eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,

ca un mângâietor lângă niște întristaţi.