Iov, mai înainte
291Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2„O, cum nu pot să fiu ca
în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3când
candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten
peste cortul meu,
5când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6când mi se scăldau pașii
33:24
în smântână
și stânca
vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii
și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneau
mâna la gură.
10Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limba
de cerul gurii.
11Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12Căci scăpam
24:11
pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14Mă îmbrăcam cu dreptatea
61:10Efes. 6:141 Tes. 5:8
și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15Orbului
îi eram ochi
și șchiopului, picior.
16Celor nenorociţi le eram tată
și cercetam pricina
celui necunoscut.
17Rupeam falca
celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinţi.
18Atunci ziceam: ‘În cuibul
meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19Apa
va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20Slava mea va înverzi neîncetat
și arcul
îmi va întineri în mână.’
21Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia
de primăvară.
24Când li se înmuia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristaţi.