Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
28

281Argintul are o mină de unde se scoate

și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2Fierul se scoate din pământ

și piatra se topește ca să dea arama.

3Omul pune capăt întunericului28:3 Cu ajutorul felinarului de care se slujesc minerii.,

cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,

pietrele ascunse în negura și în umbra morţii.

4Sapă o fântână departe de locurile locuite;

picioarele nu-i mai sunt de ajutor,

stă atârnat și se clatină, departe de locuinţele omenești28:4 Zugrăvirea lucrătorilor atârnaţi de funii..

5Pământul, de unde iese pâinea,

este răscolit înăuntrul lui ca de foc;

6pietrele lui cuprind safir

și în el se găsește pulbere de aur.

7Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.

Ochiul vulturului n-a zărit-o,

8cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea

și leul n-a trecut niciodată pe ea.

9Omul își pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munţii din rădăcină.

10Sapă șanţuri în stânci

și ochiul lui privește tot ce este de preţ în ele.

11Oprește curgerea apelor

și scoate la lumină ce este ascuns.

12Dar

28:12
Vers. 20.
înţelepciunea unde se găsește?

Unde este locuinţa priceperii?

13Omul nu-i cunoaște preţul

28:13
Prov. 3:15
,

ea nu se găsește în pământul celor vii.

14Adâncul

28:14
Vers. 22.
zice: ‘Nu este în mine’,

și marea zice: ‘Nu este la mine.’

15Ea

28:15
Prov. 3:13-15
8:10,11,19
16:16
nu se dă în schimbul aurului curat,

nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

16nu se cântărește pe aurul din Ofir,

nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:

înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele.

19Topazul din Etiopia nu este ca ea

și aurul curat nu se cumpănește cu ea.

20De unde

28:20
Vers. 12.
vine atunci înţelepciunea?

Unde este locuinţa priceperii?

21Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

este ascunsă de păsările cerului.

22Adâncul

28:22
Vers. 14.
și moartea zic:

‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’

23Dumnezeu îi știe drumul,

El îi cunoaște locuinţa.

24Căci El vede până la marginile pământului,

zărește

28:24
Prov. 15:3
totul sub ceruri.

25Când a rânduit

28:25
Ps. 135:7
greutatea vântului

și când a hotărât măsura apelor,

26când a dat legi

28:26
Cap. 38:25.
ploii

și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,

27atunci a văzut înţelepciunea și a arătat-o,

i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.

28Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de

28:28
Deut. 4:6Ps. 111:10Prov. 1:7
9:10Ecl. 12:13
Domnul, aceasta este înţelepciunea;

depărtarea de rău este pricepere.’”

29

Iov, mai înainte

291Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:

2„O, cum nu pot să fiu ca

29:2
Cap. 7:3.
în lunile trecute,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3când

29:3
Cap. 18:6.
candela Lui strălucea deasupra capului meu

și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,

când Dumnezeu veghea ca un prieten

29:4
Ps. 25:14
peste cortul meu,

5când Cel Atotputernic încă era cu mine

și când copiii mei stăteau în jurul meu;

6când mi se scăldau pașii

29:6
Gen. 49:11Deut. 32:13
33:24
în smântână

și stânca

29:6
Cap. 20:17.
vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

7Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii

și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,

bătrânii se sculau și stăteau în picioare.

9Mai-marii își opreau cuvântările

și își puneau

29:9
Cap. 21:5.
mâna la gură.

10Glasul căpeteniilor tăcea

și li se lipea limba

29:10
Ps. 137:6
de cerul gurii.

11Urechea care mă auzea mă numea fericit,

ochiul care mă vedea mă lăuda.

12Căci scăpam

29:12
Ps. 72:12Prov. 21:13
24:11
pe săracul care cerea ajutor

și pe orfanul lipsit de sprijin.

13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,

umpleam de bucurie inima văduvei.

14Mă îmbrăcam cu dreptatea

29:14
Deut. 24:13Ps. 132:9Is. 59:17
61:10Efes. 6:141 Tes. 5:8
și-i slujeam de îmbrăcăminte,

neprihănirea îmi era manta și turban.

15Orbului

29:15
Num. 10:31
îi eram ochi

și șchiopului, picior.

16Celor nenorociţi le eram tată

și cercetam pricina

29:16
Prov. 29:7
celui necunoscut.

17Rupeam falca

29:17
Ps. 58:6Prov. 30:14
celui nedrept

și-i smulgeam prada din dinţi.

18Atunci ziceam: ‘În cuibul

29:18
Ps. 30:6
meu voi muri,

zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19Apa

29:19
Ps. 1:3Ier. 17:8
va pătrunde în rădăcinile mele,

roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20Slava mea va înverzi neîncetat

și arcul

29:20
Gen. 49:24
îmi va întineri în mână.’

21Oamenii mă ascultau și așteptau,

tăceau înaintea sfaturilor mele.

22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea

și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23Mă așteptau ca pe ploaie,

căscau gura ca după ploaia

29:23
Zah. 10:1
de primăvară.

24Când li se înmuia inima, le zâmbeam

și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;

eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,

ca un mângâietor lângă niște întristaţi.

30

301Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,

pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,

când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

3Sfrijiţi de sărăcie și foame,

fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

4Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei

și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

5Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,

strigă lumea după ei ca după niște hoţi.

6Locuiesc în văi îngrozitoare,

în peșterile pământului și în stânci.

7Urlă printre tufișuri

și se adună sub mărăcini.

8Fiinţe mârșave și dispreţuite,

sunt izgoniţi din ţară.

9Și acum

30:9
Cap. 17:6.
, astfel de oameni mă pun în cântecele lor,

am ajuns de batjocura lor.

10Mă urăsc, mă ocolesc,

mă scuipă

30:10
Num. 12:14Deut. 25:9Is. 50:6Mat. 26:67
27:30
în faţă.

11Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,

nu mai au niciun frâu înaintea mea.

12Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea

și îmi împing picioarele

și își croiesc

30:12
Cap. 19:12.
cărări împotriva mea, ca să mă piardă.

13Îmi nimicesc cărarea

și lucrează ca să mă prăpădească,

ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,

se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

15Mă apucă groaza.

Slava îmi este spulberată ca de vânt,

ca un nor a trecut fericirea mea.

16Și acum, mi se topește

30:16
Ps. 42:4
sufletul în mine

și m-au apucat zilele suferinţei.

17Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,

durerea care mă roade nu încetează.

18De tăria suferinţei, haina își pierde faţa,

mi se lipește de trup ca o cămașă.

19Dumnezeu m-a aruncat în noroi

și am ajuns ca ţărâna și cenușa.

20Strig către Tine și nu-mi răspunzi;

stau în picioare și nu mă vezi.

21Ești fără milă împotriva mea,

lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt

și mă nimicești cu suflarea furtunii.

23Căci știu că mă duci la moarte,

în locul unde

30:23
Ps. 42:4Evr. 9:27
se întâlnesc toţi cei vii.

24Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?

Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25Nu plângeam

30:25
Ps. 35:13,14Rom. 12:15
eu pe cel amărât?

N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26Mă așteptam la fericire,

și, când colo, nenorocirea

30:26
Ier. 8:15
a venit peste mine;

trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

27Îmi fierb măruntaiele fără încetare,

m-au apucat zilele de durere.

28Umblu înnegrit

30:28
Ps. 38:6
42:9
43:2
, dar nu de soare.

Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

29Am ajuns frate

30:29
Ps. 102:6Mica 1:8
cu șacalii,

tovarăș cu struţii.

30Pielea

30:30
Ps. 119:83Plâng. 4:8
5:10
mi se înnegrește și cade,

iar oasele

30:30
Ps. 102:3
îmi ard și se usucă.

31Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale

și cavalul meu scoate sunete plângătoare.