Plângerea lui Iov

3¹După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.

²A luat cuvântul și a zis:

³„Blestemate

și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’

⁴Prefacă-se în întuneric ziua aceea,

să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer

și să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵S-o cuprindă întunericul

nori groși să vină peste ea

și neguri de peste zi s-o înspăimânte!

⁶Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,

să piară din an,

să nu mai fie numărată între luni!

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,

de cei ce

⁹să se întunece stelele din amurgul ei,

în zadar să aștepte lumina

și să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,

nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹De ce

De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?

¹²De ce am găsit genunchi

Și ţâţe care să-mi dea lapte?

¹³Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,

aș dormi și m-aș odihni

¹⁴cu împăraţii și cei mari de pe pământ,

care și-au zidit falnice

¹⁵cu domnitorii care aveau aur

și și-au umplut casele cu argint.

¹⁶Sau n-aș mai fi în viaţă,

aș fi ca o stârpitură

ca niște copii care n-au văzut lumina!

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi,

acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸Acolo cei puși în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,

nu mai aud

¹⁹cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,

și robul scapă de stăpânul său.

²⁰Pentru ce dă

și viaţă celor amărâţi

²¹care așteaptă

măcar că o doresc mai mult decât o comoară

²²care n-ar mai putea de bucurie

și de veselie dacă ar găsi mormântul?

²³Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,

pe care îl îngrădește

²⁴Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele

și jalea mi se varsă ca apa.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;

de ce mi-e frică, de aceea am parte!

²⁶N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,

și necazul dă peste mine.”